Proverbe romanesti

Proverbul sau zicatoarea inseamna deopotriva zicere sau zicala, vorba cu talc sau invatatura. Cele mai multe provin din intelepciunea oamenilor simpli, din popor, care au tras invataminte din propriile lor fapte si le-au transmis mai departe in formule scurte, inteligente si, de cele mai multe ori, amuzante.

Cu Dumnezeu inainte!

La o treaba cand se scoala, parca are oua in poala.

Corabia cu doi carmaci se scufunda.

Cum e turcul si pistolul.

A i se incurca potecile.

Bate si ti se va deschide, cere si ti se vada, cauta si vei afla.

Cuvintele cele bune ung, cele rele impung.

A invatat carte pana la glezne.

Cu rama mica se prinde pestele mare.

E anevoie sa tai pom si sa cioplesti om.

De oameni cine nu se rusineaza, nici de Dumnezeu nu se infricoseaza.

Ariciul cu mestesug se prinde, vrabia cu mei.

Cinci degete sunt la o mana si unul cu altul nu se potrivesc.

Cu vremea si cu incetul se face tare otetul.

Lumanarea lumineaza casa, numai pe sine nu se lumineaza.

Nu masura pe altii cu palma ta.

Daca prietenul tau e miere, tu nu umbla sa il mananci tot.

Nu se multumeste nici in car, nici in caruta, nici in sanie, nici in teleguta.

La pasarea libera nu-i faci colivie.

Acest articol a fost publicat în Felurite, ticluite, iscusite. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu