Joaca de-a animația (II) – Floarea iubirii

A trecut vacanța, dar vine alta. Prin urmare, vrem să vă dăm o idee despre cum v-ați putea petrece puțin timp din ea. În vacanțele de iarnă, ne place să ne uităm la filme și facem pași mici, dar cu entuziasm, și spre a face filme. Din când în când animăm desene, modelaje, iar de două ori ne-am hotărât să facem și mici montaje ca la carte.

Aici puteți vedea prima noastră încercare: Joaca de-a animația, episodul 1.

De data aceasta, pentru că pruncii au crescut, s-au implicat mai mult. De aceea recuzita este mai bogată, dar cadrele mai puține, finalul oarecum brusc. A face un film de animație cu copii mici este un exercițiu de răbdare pentru toată lumea, de educație vizuală și de a trage cu ochiul dincolo de cum arată lucrurile pe care le consumăm zilnic, fie ele și filme de animație. Partea cea mai frumoasă la vârste așa de mici ca ale noastre rămâne totuși partea practică, de bricolat recuzita.

Ne-a motivat in realizarea filmului și faptul că povestea după care ne-am jucat de-a animația este creația Smarandei, numită Floarea iubirii, pe care o redăm mai jos după dictare, dar care, pe parcursul realizării filmului s-a schimbat un pic.

 

IMG_20160125_095317

ilustrație, Floarea iubirii

 

Floarea iubirii

Au fost odată ca niciodată două surioare: Anastasia, cea mică avea trei ani, iar Catinca, cea mare avea șase ani. Într-o zi, cele două surioare au plecat la plimbare și tot mergând au ajuns într-o pădure. Acolo au găsit o floare în formă de inimă, foarte mare, mai mare decât cele două fetițe. Deasupra, floarea avea un cerc unde erau mai multe litere așezate în formă de nume. Pe tulpină scria „Culegeți-mă și duceți-mă acasă la voi!” Când au smuls floarea, cele două surioare au găsit multe inimioare de toate culorile. Catinca a luat floarea, iar Anastasia a pus în poală inimioarele mici. Au pornit așa spre casă, dar când să iasă din pădure, s-au întâlnit cu Zâna Pădurii care le-a spus că nu le dă voie să iasă cu floarea decât dacă îi spun parola secretă. Fetele s-au gândit, au vorbit între ele și, până la urmă, au ghicit care era. Zâna le-a dat voie să iasă din pădure și fetele au ajuns acasă. Părinții au pus floarea în vază, iar cu inimioarele cele mici și-au decorat camerele. Iar de atunci au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. 

Pentru filmuleț am folosit un telefon cu cameră foto, hârtie creponată, vată, bețe de frigărui, cartoane, foi albe pentru desene, plastilină și cartofi pentru suportul copăceilor și fetițelor, fire textile, o lampă și o măsuță de cafea, un scaun pe care a rămas fixat telefonul la același nivel.

 

 

Alte povești scrise în Căsuța noastră:

Povestea fluturașilor

Ninge în Țara Roz

Legenda sclipiciului

Povestea florii curcubeelor

 

Dacă și voi v-ați jucat de-a animația în familie, vă invităm să postați link-uri la secțiunea de Comentarii de mai jos.

 

Joacă cu folos și pe curând!

Locuitorii Căsuței din copac

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Felurite, ticluite, iscusite. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s