Filme de vacanță

La multi ani, dragi prieteni! Un an nou frumos, lin și cu multe bucurii, cât de mici ar fi ele! Vă mulțumim încă o dată că ne sunteți alături și sperăm să fie așa și anul acesta.

Pentru că vacanța nu s-a terminat și poate unii dintre voi sunteți mai friguroși și preferați mai degrabă ceaiul cald, jocurile de interior, cărțile și filmele, ne-am gândit să vă trimitem o selecție cu filme pentru copii, dragi și foarte dragi nouă. Și să vă spunem în câteva cuvinte și de ce ne plac.

Micul prinț, regia: Mark Osborne, 2015

Este deja unul dintre filmele noastre preferate. Suntem mari și mici, prieteni ai Micului prinț. Am citit de câteva ori în familie cartea, am desenat scenele preferate, este prezent în conversațiile noastre de multe ori, orice vulpiță ne trimite cu gândul la eroul nostru, povestim anumite momente din carte și vorbim despre ele. De aceea așteptam filmul cu entuziasm cei mici, și cu emoții cei mari. Mi se par foarte neplăcute acele discuții interminabile dintre părinți și copii despre ce a fost schimbat și ce nu dintr-o poveste prin transpunerea ei în film.

Dar nu a fost cazul Micului prinț, ba dimpotrivă, povestea care continuă și cuprinde povestea lui Saint-Exupery este una originală, bine scrisă și emoționantă deopotrivă.

Ne place pentru că apare și o fetiță în poveste, ne place când îi coboară parașuta pe căpșor fetiței și când punem și noi în scenă acest moment cu o pânză colorată, ne place când fetița îl întâlnește pe Micul prinț, momentele de joacă dintre ea și bătrânel, vulpița și felul în care este realizat filmul.

Poate fi vizionat în întregime online aici.

O cronică despre film puteți citi și pe site-ul prieten nouă Roata mare.

The Song of the Sea, regia: Tomm Moore, 2014

Ne place pentru că iubim marea, apa, poveștile despre mare și pentru că ne fascinează ființele care trăiesc în apă. Este un film pe care l-am văzut la mare și pe care l-am amestecat în poveștile vacanței noastre de vară, dar îl privim cu drag în orice anotimp. Ne mai place tema muzicală, ne place că ființele fantastice din film se pot transforma în altceva, ne place să desenăm selkie pe pietre albe in formă de focă, ne place să ne amintim de Saoirse când mâmgâiem o blăniță moale și albă și să vorbim despre dragostea dintre frați pornind de la film.

Poate fi vizionat în întregime online aici.

my-neighbor-totoro-27257-1366x768

Totoro, regia: Hayao Miyazaki, 1988

Ne place pentru că ne amintește de noi, o familie cu două fetițe care seamănă destul de mult în comportament cu cele două eroine din film. Ne mai place pentru că este un film frumos, captivant, fără a avea nici măcar o scenă de violență de niciun fel. După ce privim filmul, ne place să țipăm, să fredonăm tema muzicală a filmului, să privim semințe de copaci, să mergem la pădure, să ne cățărăm prin copaci și să ne jucăm cu umbrela. Ne mai place pentru că pisica-autobuz, înfricoșătoare la început devine blândă și prietenoasă, ne place că este vorba despre Spiritul Pădurii și pentru că este un film de pe vremea când mami și tati erau copii. De când cu Totoro, am văzut toate filmele lui Miyazaki, care este acum regizorul nostru preferat.

Poate fi vizionat în întregime online aici.

104586

Nausicaa și Valea Vânturilor, regia: Hayao Miyazaki, 1984

Ne place Nausicaa pentru că, după multe căutări, ea reprezită prototipul nostru de prințesă. Ne place că ne vorbește despre curaj, că ne arată cum ceva înfricoșător în aparență devine blând și parte a naturii, că lucrurile se schimbă în funcție de faptele noastre, că natura ne este prietenă până în pânzele albe, ne place pentru că ne vorbește pe înțelesul nostru despre curaj, grijă, prietenie. După ce vedem filmul, dansăm, facem planoare, desenăm animale fantastice, închipuim grădini magice și căutăm indicii în lumea noastră pentru o posibilă lume a Nausicăi aici la un moment dat. Nu ne plac cele câteva scene violente, dar vorbim despre ele de fiecare dată când privim filmul.

Albinuța Maya, regia: Alexs Stadermann, 2014

Ne place temperamentul și caracterul nonconformist al albinuței Maya, ne place cum răstoarnă mitul monstrului mâncător de insecte, ne place că este amuzantă și că ne face să râdem pe tot parcursul filmului, ne place pentru că se împrietenește cu o viespe și cu un greieraș.

Poate fi vizionat în întregime online aici.

178881

Ponyo, regia: Hayao Miyazaki, 2008

Ne place pentru că este vorba despre prietenia dintre un băiețel obișnuit și o fetiță-pește, ne place că ne ia prin surprindere, ne place de mama lui Ponyo și limbajul prin care comunică băiețelul cu tăticul lui aflat pe vapor, ne place că Ponyo este magică și că la final se transformă în fetiță pentru totdeauna doar ca să rămână cu băiețelul.

Extraordinara călătorie a Serafimei, regia: Serghei Antonov, 2014

Ne place pentru că este un film diferit, atipic, despre ceea ce citim în cărțile religioase. Este o poveste atrăgătoare și delicată despre un subiect prea puțin explorat în filmele cunoscute de noi, ne place pentru că auzim o limbă nouă în timp ce privim filmul, limba rusă, ne place de fetiță foarte mult și ne bucură ce i se întâmplă la final, ne place atmosfera misterioasă și discuțiile despre comunism pe care le-am avut pe parcursul filmului sau după.

Poate fi vizionat în întregime online aici.

 

superbook-classic-5

Cartea cărților, serial de desenete animate, produs între 1981 și 1983

Este un serial cu 52 de episoade, în mare le-am găsit pe internet: o parte dintre ele pot fi văzute pe You Tube, altele pot fi descărcate sau pot fi cumpărate de pe site-uri specializate.

Ne place pentru că este o modalitate mai amuzantă și foarte eficientă de a afla lucruri interesante despre credința noastră, pornind mai cu seamă de la întâmplările din Vechiul Testament, pentru că ne vorbesc pe înțelesul nostru, pentru că nu sunt moralizatoare din cale afară, ci ne povestesc anumite lucruri la care noi putem medita sau vorbi în familie.

People___Children_The_Fox_and_the_Child_094820_

The Fox and the Child, regia: Luc Jacquet

Un film la care am râs și am plâns, care ne-a ținut cu sufletul la gură și ne-a făcut să visăm. Vi-l recomandăm pentru sporirea empatiei în general, dar mai ales în relațiile cu animalele de care suntem atașați.
Se poate viziona integral online aici.

3-zarafa.w529.h352

Zarafa, regia:  Rémi Bezançon, Jean-Christophe Lie, 2012

Ne place Zarafa pentru că ne plac filmele în care copiii sunt prieteni cu animalele, ne place pentru că este vorba despre o aventură captivantă, nu ne plac momentele triste de pe parcursul filmului, dar ne bucurăm că la final totul e vesel și plin de speranță. Ne plac culorile în care este desenat filmul și locurile pe care le vedem alături de personaje.

Poate fi vizionat în întregime online aici.

arton92

Tabloul, regia: Jean-François Laguionie, 2011

Ne place pentru că iese din tiparele filmelor de animație, ne place pentru că este despre picturi, ne place mica aventură a personajelor. Nu ne place lentoarea filmului. Durează un pic până să ne prindă acțiunea, dar acesta poate fi un atu, dacă ne gândim puțin la lipsa noastră de răbdare. Ne place să ne denumim schițele după personajele din film.

Poate fi vizionat în întregime online aici.

Și câteva animații scurte sau medii cu care ne delectăm din când în când, ca și cum am savura câte o bomboană de ciocolată 🙂

Fetița și vulpița

Gruffalo

Gruffalo’s Child

The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore

Toate impresiile pe care vi le-am scris sunt dictate aleatoriu de către membrii familiei, cei mai mici și direct interesați de subiect având trei și șase ani. Unele dintre filme nu sunt potrivite teoretic copiilor așa de mici, dar am învățat cu timpul că fiecare se raportează în felul lui la ceea ce vede. Mezina, spre exemplu ne tolerează gusturile, cunoaște și iubește personajele deopotrivă ca și noi, dar este foarte selectivă când vine vorba despre întâmplările prezentate.

De asemenea, deși, ca orice familie modernă, să-i zicem, și noi stăm prost cu timpul, ne străduim să privim filmele în familie, eventual cu ceva bun alături, povestind, traducând, intrând împreună în poveste. Ne-ar fi și nouă mai comodă varianta de lăsat copiii la desene, dar preferăm să ne uităm mai rar, dar împreună. În schimb, în vacanțe gonim de fiecare dată pe urmele timpului pierdut 🙂

Sperăm să vă fie utile sugestiile noastre. Le așteptăm și pe ale voastre la secțiunea de comentarii.

Privit cu folos și pe curând!

Cinefilii locuitori ai Căsuței din copac

 

Alte recomandări anterioare de filme pentru copii:

Kirikou si vrajitoarea Karaba

Arctic Tale

Microcosmos. Le peuple de l’herbe

Despre Lotte Reiniger si umbrele sale

 

 

microcosmos-01

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole, Felurite, ticluite, iscusite, Filme pentru prunci. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Filme de vacanță

  1. Pingback: Activități educative 9-11 ianuarie. Sugestii « Roata Mare

  2. Alex zice:

    Frumoase recomandări. Totoro și Micul Prinț sunt chiar frumoase.

  3. crinacranta zice:

    Ernest si Celestine. Printesa Kaguya. Printesa Mononoke. Spirited away. Tripllettes de Bellevile.

  4. Pingback: Activități educative 15 – 17 ianuarie. Sugestiile noastre « Roata Mare

  5. Pingback: Activități educative 23 și 24 ianuarie. Sugestiile noastre « Roata Mare

  6. Pingback: Activități educative 30 și 31 ianuarie.Sugestiile noastre « Roata Mare

  7. Andreea zice:

    Am incercat sa ma uit cu cea mica (2 ani si jumatate) la The Song of the Sea. I-am mai explicat eu ce si cum, totul bine si frumos pana cand tatal arunca in apa cutia cu hainuta fetitei. A inceput sa planga de nu se mai oprea. I-am spus ca nu voia sa-i faca rau, ca tatal o iubeste pe fetita ei, pana la urma i-am spus ca era o cutie goala, hainuta era in alta parte. Si aici ne-am oprit. E grozav de sensibila, nu suporta sa vada nimic negativ… asa ca ne-am intors la Bobita si Buburuza . Gruffalo ii place foarte mult… cartea, desenul o sperie. Fiind asa de impresionabila, prefer cartile…

    • La varsta aceasta orice copil ar plange la scene triste. Baietelul meu de 5 ani si jumatate se consuma foarte mult cand personajele trec prin stari de tristete sau sunt in pericol. De aceea e potrivit sa vizionam noi filmele inainte de a le prezenta copiilor. Si ajuta foarte mult daca stiu povestea inainte dea vedea filmul.
      Pentru un film care are si o portiune dramatica copiii ar trebui sa aiba in jur de 4-5 ani.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s