Despre casa mea din copac

luli 46

Luli, Zoe și mămica lor, ilustrație din Luli și căsuța din copac, de Iulia Iordan, Editura Cartea copiilor, 2015


Acum aproape treizeci de ani se năștea căsuța mea din copac. Și, cu câțiva ani înaintea ei, mă nășteam eu. Era miezul verii și o dimineață limpede, după o ploaie caldă. Undeva într-un sat, undeva într-o casă o mamă năștea o fetiță. Bucuria era acasă la ea, dar așa cum stăteau lucrurile pe-atunci, copilul avea locul lui, iar grijile aveau o pondere mai mare. Nu era timp de arătat afecțiunea unui boț cu ochi. Iar mamei nu i-a tihnit prea mult maternitatea pentru că, fiind educatoare în sat, în septembrie trebuia să se întoarcă la grupa ei de copii. Și, uite-așa, la nici trei luni, am ajuns pe mâinile bunicilor: niște mâini mari, aspre și crăpate de atâta muncă, dar calde și blânde cum altele nu au mai fost și nu vor mai fi pe pământ.

 

IMGA2048

Căsuța bunicilor

Mai târziu bunica îmi povestea că nu eram mai mare decât o lingură de lemn și că îi era teamă să mă atingă. Dar nu avea timp de ifose, așa că m-a făcut mare numaidecât. Cât timp am locuit cu bunicii mei cea mai mare bucurie a fost libertatea, chiar dacă pe vremea aceea nici nu știam ce înseamnă. Nu știam că va deveni un lux și eu nu voi putea să îmi cresc propriii copii așa. Umblam ziua întreagă pe câmp unde îmi testam corzile vocale pe marea scenă, unde îmi alegeam cu grijă spectatorii: fețele florilor soarelui, gângăniile pământului sau câte o pasăre. Mergeam de-a lungul apei din fundul grădinii până aproape de satul vecin, mă cățăram prin copaci, alergam de-a lungul drumurilor, culegeam pietricele, cioburi, flori, frunze. De cele mai multe ori mă distram așa de una singură și îmi alegeam orele la care știam că nu mă voi întâlni cu vreun curios în cale. La joacă, împreună cu copiii de pe stradă eram retrasă, timidă, speriată să nu fiu lovită la jocurile cu mingea, tăcută ca să nu râdă cei mari de mine, fericită la de-a v-ați ascunselea pentru că nimeni nu mă găsea în ascunzătorile mele descoperite în plimbările solitare, dar pe care le redescopeream altfel, cu inima bătând tare în piept.

IMGA1224

Iulia și bunica

Acasă mă întorceam târziu și de fiecare dată bunica mă primea zâmbind, cu ceva bun și apa fiartă pe vatră. Și au trecut așa ani buni, cei mai buni. Apoi a venit exilul… acasă, acolo unde mă născusem de fapt, dar unde nu mi-am mai găsit locul. Acolo s-a născut căsuța mea din copac. Am construit-o meticulos, așa cum văzusem că face bunicul cu ferestrele și scaunele pe care le meșterea în atelier. Și, cum imaginația are la dispoziție chiar mai multe instrumente decât un tâmplar, mi-a ieșit foarte bine. Era cocoțată într-un frasin înalt care îmi arăta de fiecare dată cât de tare bate vântul. Era pătrățoasă, cu ferestre pe toate părțile, colorată, cu o scară pliantă. Înăuntru erau rafturi pe pereți și multe sertare pe care de deschideam ca să îmi vâr mâinile în mormane de pietricele, semințe, ferestre din dantelă ușoare ca vântul, cărți cu povești încă necitite. Dar partea frumoasă era că era o casă mișcătoare. O trag încă după mine cu fire invizibile și mă urmează tăcută peste tot prin lume.

IMGA2053

Căpriori sculptați deasupra prispei

Suntem legate amândouă cu fire nevăzute, dar trainice. Deși o pot vedea destul de clar, am început să îi uit aromele, parfumurile, să îi văd peisajele de la ferestre. Tocmai de aceea, acum ceva ani, am început să notez diverse lucruri pe hârtie pentru a-mi hrăni nostalgia, dar și creativitatea. Așa s-a născut acest blog, apoi Călătorie printre ierburi și lumină (despre care am scris pe larg aici), prima mea carte pentru copii. Cartea cu ierburi a avut și are un succes care m-a surprins și m-a încântat, convinsă fiind că nu am nimic interesant de dăruit altceva decât a fost deja dăruit de alții înaintea mea. Mi-au scris copii, mi-au scris profesori și părinți, iar editorii mi-au propus să duc mai departe povestea. Așa a apărut acum vreun an din mâinile mele și acum câteva săptămâni de la tipar, o poveste nouă, Luli și căsuța din copac, un amestec făcut din libertatea copilăriei mele, seninătatea celor care m-au crescut, curiozitatea copiilor mei și mici damblale de educator ale subsemnatei.

Nu știu cum a ieșit, aștept să îmi spuneți voi. Mă găsiți aici, ca de obicei.

Iulia 

Luli_si_casuta_din_copac_coperta

Luli și căsuța din copac, Editura Cartea copiilor, 2015

Luli și căsuța din copac, de Iulia Iordan, cu ilustrații de Cristiana Radu, Editura Cartea copiilor, 2015

Despre carte:

Luli este o fetiță care locuiește într-o casă la marginea orașului, acolo unde încep câmpia și pădurea. Îți mai aduc aminte de ea?
O cunoști din „Călătorie printre ierburi și lumină”, cartea din care ai aflat, alături de Luli și Norocel, cățelul ei, o mulțime de lucruri despre busuioc, cicoare, urzică, pătlagină și alte plante. În această nouă poveste, hoinărind și jucându-se prin pădure, Luli învață despre tei, plop, salcâm, stejar și alți copaci pe care-i întâlnim la tot pasul fără să ne gândim uneori cât de folositori ne sunt, în nenumărate feluri.

„Luli și căsuța din copac” este sora mai mică a „Călătoriei printre ierburi și lumină”, apărută în anul 2012 și câștigătoare a premiului „Cea mai frumoasă carte pentru copii” în anul 2013 la concursul Cele mai frumoase cărți din România.

Cartea a fost și un pretext pentru autoare de a propune un atelier pentru familiile cu copii mici, Atelierul din copac, despre care puteți citi aici. În cadrul acestui atelier, povestea se dezvăluie și se continuă împreună cu cei mai mici cititori.

IULIA IORDAN a copilărit acum ceva vreme într-o curte mare de la țară, alături de familia ei, dar mai cu seamă în preajma bunicilor. Fără prea multe jucării sau cărți, fără televizor sau computer, Iulia a devenit la fel ca mulți alți copii din acei ani, un mic creator. Și-a petrecut copilăria lucrând cu mâinile recuzita de joacă, plimbându-se pe gârlă în căutare de comori sau pe câmpurile pustii căutând ecoul, într-o libertate aproape totală. Din când în când își nota lucruri care îi atrăgeau atenția într-un carnețel verde în timp ce îl asculta pe bunicul ei cum cânta cântece vechi în timp ce lucra lemnul sau pe bunica ei cum spunea ghicitori și povești de demult. Când s-a făcut mai mare, Iulia a plecat la oraș, unde cel mai mult i-au plăcut bibliotecile. Acolo a descoperit literatura, tărâmul celălalt, unde călătorește și azi destul de des. Pentru că cel mai ușor și firesc este să înveți învățându-i pe alții, a urmat un liceu pedagogic unde a început să lucreze cu copiii pe când avea vreo 17 ani, nebănuind că aceasta va fi meseria ei preferată. O vreme a studiat filosofia, apoi arta, a călătorit prin multe locuri îndepărtate și părea să fi uitat de copilăria ei. Când a ajuns om mare, Iuliei i-a trecut prin minte să amestece tot ce a învățat într-o singură meserie, așa că a devenit educator cultural, mai întâi la Muzeul Național de Artă al României și, apoi cu Asociației Da’DeCe, al cărei coordonator creativ este, inventând proiecte culturale pentru copii. Amintindu-și într-o bună zi de carnețelul cel verde din copilărie, a reînceput să scrie prin 2010, mai întâi pe blogul personal,casadincopac.wordpress.com, apoi în primele sale cărți publicate: „Călătorie printre ierburi și lumină”, în 2012 și „Luli și căsuța din copac”, în 2015. Are, ce-i drept, și două ajutoare de nădejde: Smaranda și Elisabeta, fetițele ei de la care a învățat o mulțime de lucruri.

Ca toți copiii, CRISTIANA RADU s-a jucat de când se știe cu creionul, hârtia și poveștile. Spre deosebire de majoritatea adulților, ea încă nu s-a oprit. A absolvit secția de Pictură și apoi un master în Arte vizuale, în 2006, la Universitatea Națională de Artă, București. În prezent explorează cărările artei vizuale contemporane cu aceeași plăcere cu care trasează în continuare pe hârtie personaje și povești, decorează camere pentru copii sau ține ateliere de desen pentru cei mari și mici. Cartea pentru copii nu este, în viziunea sa, un „domeniu minor al pieței de carte”, ci un instrument de formare. Cele peste zece cărți publicate până acum ca ilustrator sunt o modestă contribuție la a hrăni cu modele consistente imaginarul copiilor de azi. Pe blogul său – cristianaradu.blogspot.com – puteți descoperi o parte din jucăriile sale preferate.

Cartea a fost lansată sub forma unui atelier, la Seneca Anticafe, din București, dar vor urma alte evenimente și prin țară în 2016. Mai jos, puteți vedea câteva fotografii cu momente foarte emoționante pentru mine din cadrul evenimentului de lansare.

Citit cu folos!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Basme tainice, Carticele, Recomandari și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Despre casa mea din copac

  1. corina don zice:

    buna IULIA ! urmaresc cu mare drag tot ce publici…..vreau si eu cartea cu Luli…..si mai ales astept cu mare nerabdare si dragoste sa vii si pe taramurile din Banat …la ARAD! te ajut cu mare drag la organizare!

  2. anca ciocoiu zice:

    Iulia, știi cum e să nu ai cuvinte de vorbit înspre afară atunci când ești în faţa unor oameni minunaţi şi a faptelor lor?… Până acum, m-am jucat pe furiş în casuţa oferită cu multă generozitate de tine aici şi prin toate proiectele tale, dar m-ai copleşit! Copacii, poveştile, jocurile şi ghicitorile, detaliile fermecătoare ni le-ai adus cu o simplitate şi o frumuseţe a vorbei care curge, citind Luli, ca şi cum ai fi tu lângă noi şi ne-o citeşti.. şi ne provoci puţin, asa cum faci tu, ca sa avem mai mult folos:). E ca şi cum am avea atelierul nostru cu tine, în tihnă:) Nu mai spun că Norocel este izbitor de asemănător cu dragul nostru prieten care nu mai e aici de putin timp… Iar Poveştile din calendar, o, cât am aşteptat o asemenea carte! O citesc pe ascuns deocamdată, căci mi se pare un atât de frumos cadou de Crăciun… Recunoştinţă şi admirație pentru tine şi ajutoarele tale! Gata, am spus!:) Cu drag și mulțumiri, Ilinca și Catinca și Anca

  3. Pingback: Aniversare | Casa din copac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s