Ierbarul lui Luli

Am trecut de jumătatea vacanței și am început ușor ușor dezmorțirea computerului. Azi l-am trezit ca să vă arăte cele două ierbare la care am lucrat cu mic, cu mare, pornind de la cartea cu ierburi: ierbarul lui Luli și ierbarul lui Colț ( dacă vă întrebați cine este Colț, aflați că acesta este „adevăratul” nume al lui Norocel 🙂 ). Despre Colț, am scris acum mult mult timp, câteva povestioare inventate direct la urechea ascultatoarei. Și, cumva, au ajutat și ele la conturarea eroului din cartea cu ierburi.

Cât despre ierbarele noastre, nu se pot spune multe lucruri, le veți descoperi mai jos, la fel ca și materialele pe care le-am folosit. Ne place foarte mult hârtia de calc, de aceea o folosim foarte des, pastelurile și mai ales delicatele plante uscate cu mirosul lor aparte. Pe lângă faptul că este o activitate creativă, plăcută și educativă, ierbarul este pentru mine și o activitate plină de melancolie: când culegi planta, parcă iei cu ea și locul, lumina zilei, mirosurile din jur și bucățica de timp petrecută undeva afară, cu cineva anume sau doar cu vrăbiile și furnicile. Ca și memoria, planta uscată este însă foarte fragilă. De aceea noi am scris în dreptul fiecăreia și cine a cules-o, de unde și când. Am pus mai multe varietăți ale aceleiași plante atunci când am găsit, cum ar fi cele două specii de pătlagină ce cresc în curtea noastră: Plantago major și Plantago lanceolata, dar am pus și florile preferate, povești despre ele, denumirile populare scrise de jur împrejur, desene după propria inspirație și mai urmează probabil și altele. Ierbarele noastre de fapt sunt caiete de lucru, jurnale de vacanță, caiete de schițe.

Noi ne-am jucat frumos de-a ierbarul și vă invităm și pe voi să încercați. Este vremea ierburilor!

De asemenea, vă trimitem si o scurtă povestioară pe care am scris-o de mână alături de o plantă uscată de lămâiță, Melissa Officinalis:

Melissa, regina albinelor

Melissa a fost una dintre nimfele care i-au salvat viaţa lui Zeus. L-au ascuns de Cronos, tatăl lui care îi pusese gând rău şi l-au hrănit cu lapte şi miere. Când Zeus a devenit mai târziu stăpânul Olimpului, a făcut-o regina albinelor. Melissa înseamnă albină în limba greacă şi nu e întâmplător că apicultorii folosesc roiniţa/lămâița/melissa la prinderea roiurilor şi dezinfectarea stupilor. Una dintre denumirile ei populare este „floarea stupului”, pentru că mierea din lămâiță are un parfum aparte, iar florile de lămâiță sunt tot timpul pline de albine.

Iar aici, puteți vedea un alt ierbar, al altor mânuțe, pe un blog frumos și educativ, numit Mic atelier de creație.

Joc frumos și cu folos!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole, De mesterit și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Ierbarul lui Luli

  1. Pingback: Doi ani de călătorii printre ierburi și lumină | Casa din copac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s