Despre Sânziene și rouă

Azi, de Sânziene, o povestioară despre (i)ele și un descântec, de spus încetișor, împletind coronițe din sânziene și alte flori de pe câmpuri.

Ielele au multe nume (dânsele, drăgaice, vâlve (vâlva băii, vâlvapădurii), irodițe, rusalii, nagode, vântoase, domnițe, măiestre, frumoase, împărătesele-văzduhului, fetele-codrului, fetele-câmpului, șoimane, mușate, miluite, albe), dar între ele se remarcă sânzienele, zânele bune, binevoitoare cu oamenii, atâta vreme cât nu sunt supărate. Unii spun că sânzienele nu sunt iele, tocmai pentru că sunt calde, bune, alții spun că ar fi totuna. Deși ne place să aruncăm o privire în urmă, nu se mai vede prea clar.

Oricum ar fi, Sânzienele își au numele de la o zeiță romană, pe numele ei Diana. Cel puțin așa ne povestește Mircea Eliade. Și tot ele au dat numele unor flori mici galbene, cu parfum discret, pe care țăranii le culegeau în buchețele, mănunchiuri sau coronițe și le foloseau pentru a se apăra de duhurile rele, pentru a afla cum le va fi anul sau chiar viața, fetele pentru a-și afla ursitul și pentru a-și păstra sănătatea și frumusețea.

“Sânzienele: se pun în buchete în vase și, în seara de ajun, de ziua lor, se fac cununi și se aruncă peste casă pentru fiecare membru al familiei. Tradiția spune ca în noaptea aceea vântul e mai puternic. Celor cărora nu le cad cununile li se vesteste viață frumoasă.”

(Mihai Olos, în Calendar, 1980, p. 72)

Ritual de Sânziene din Maramureș 

De Sânziene, la miezul nopții, la Borșa, Moisei și Vișeu, fetele aduc pită și sare, fiecare separat într-un lo­c mai ferit lângă râu și rostesc în soaptă:

Bună dimineața, apă cântatoare

Și curgătoare,

Apă de vin,

Cu țărmure de mir,

Ptișoare de barbânoace,

Cu prunduri de busuioace…

Ț-am adus ptită și sare –

Tu să-mi dai leacu cel mare;

Ț-am adus și busuioc –

Să-mi dai bine și noroc.

Am zânit la tine

Să mă speli pe mine

De ură și urâtură,

De ură țâpată.

Apa sună și răsună,

Bulbuci de aur adună:

Cu pumnii-i opresc

Și obrajii mi-i sleiesc

Să siu frumoasă

Și sănătoasă

Și vederoasă

Și frumoasă

Și curată și dragastoasă,

De cinste și omenie

Și (cutare) la mine sa zie

Să-i fiu lui de soție.

(Culegător: Maria Elena Timiș, de la Maria Danci, 64 ani, 1985, în Memoria , 2001, p. 38)

De cinci anișori fix, am și eu un pui de sânziană, care se aseamănă destul de mult cu florile, cu zânele, cu galbenul, cu roua și cu vara. Pentru ea am pus în cartea cu ierburi, câteva pagini despre florile de sânziene. Dacă o veți răsfoi, veți afla cum să culegeți rouă și de ce e bine să faci măcar din când în când baie cu flori de sânziene 🙂

Noi azi ne jucăm de-a sânzienele. Joc frumos și vouă!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Felurite, ticluite, iscusite și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Despre Sânziene și rouă

  1. Savoir Vivre zice:

    La multi ani! De 4 anisori fix am si eu un flacau frumos. Sa ne traiasca sanatosi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s