Morarul – poveste veche romaneasca

casuta de tara in acuarelaEra odata un morar ce facea pentru sine o turta mare cat roata de moara si tot nu se satura. Iata ca vine si Adam intr-o zi cu doi snopi de grau. Ii pune in cos, scoate faina si da si morarului partea sa. Morarul se apuca sa faca turta. „Sa-mi dai si mie o bucatica, mosule!”, spune Adam. „Da, de unde t-oi da, daca mie singur nu-mi ajunge?!” „Ii vedea ca-ti ajunge”, spune Adam. Apoi, cand a fost turta gata, Adam a luat-o si a impartit-o in multe bucatele si a dat la toti oamenii care erau la moara cate o bucatica. Mananca morarul bucatica lui, se satura si tot ii mai ramane. „Cum se face asta, ca eu mancam inainte toata turta si tot nu-mi ajungea?”, intreba morarul. „Pentru ca mancai singur, zice Adam. Dar, iata, daca dai si altuia, vezi ca te saturi?”.

Si cine va spune povestea aceasta,

La anul, la luna, la saptamana,

Il va lua Dumnezeu de mana dreapta

Si-l va duce pe cararea dreapta.

La mese intinse,

La faclii aprinse,

La cuvinte bune,

La pahare pline.

Si cine va sti-o

Si nu v-a spune-o

Il va lua de mana stanga

Si-l va duce pe cararea stramba.

Prin mese stranse

Si faclii stinse.

Din povestile culese de Elena Niculita Voronca.

Citit cu folos!

Acest articol a fost publicat în Basme tainice și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Morarul – poveste veche romaneasca

  1. De-abia astept sa o spun fetitei mele🙂

  2. casadincopac spune:

    Ne bucuram. Sa va foloseasca si sa ne dati si noua de veste!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s