Unui baietel care voia o poveste de Craciun

floarea cu cruceO sa-ti povestesc o poveste pe care mi-au povestit-o arabii ortodocsi din satul Betdjale de langa Betleem. Demult, demult, departe, departe, inainte de nasterea lui Hristos, era in Betleem un om pe nume Iesei, fiul Obed, fiul lui Booz si al lui Rut. Si acest Iesei avea opt fii. Cel mai tanar dintre fiii lui Iesei se numea David. David era pastor, si pastea oile langa Betleem. Sfanta Scriptura il zugraveste pe David ca pe un tanar aratos, cu parul castaniu si fata frumoasa. Acest frumos pastor mai era, pe deasupra, neobisnuit de putenic si de viteaz. Cand leul sau ursul ii rapeau vreo oaie, el fugea repede dupa fiara, smulgea oaia din falcile fiarei, iar pe fiara o omora. Asadar, David era un pastor de nadejde al turmei sale dalbe. Si il cinstea mult pe tatal sau, ca pe Dumnezeu. De multe ori David dormea pe camp, pe patul incapator al pamantului, acoperit cu patura tesuta cu fir de aur a cerului instelat. Dar ceea ce iti voi povesti nu s-a intamplat pe camp, sub stele, ci intr-o pestera din stanca, langa Betleem.

Era o zi fierbinte, cum sunt multe zile in acea tara de la Rasarit. Oile lui David stateau intinse la racoare sub un maslin. Soarele ardea cu toata puterea sa si oile gafaiau de caldura. Si pe David l-a ajuns o sete de tot suparatoare. Drept aceea, a intrat in acea pestera ca sa scape de arsita si sa se odihneasca . in pestera era racoare vara si cald in zilele de iarna. Dupa ce a intrat in pestera, tanarul s-a simtit dintr-o data placut si s-a asezat; l-a luat somnul degraba, s-a intins si a adormit. Dar n-a trecut mult timp, si David a simtit ceva rece pe mainile sale si s-a trezit din somn. Cand a deschis ochii – vai! A vazut un sarpe ingrozitor cum i se ghemuise pe piept si se incolacea in jurul mainilor, isi inalta capul turtit deaspra fetei lui si isi misca limba despicata! Cu ochii privea tinta, plin de rautate la fata tanarului – cu ochi care ardeau precum jaratecul. In pestera era intuneric, si s-a cutremurat tot de groaza. Era intr-o stare disperata, scaparea nu era cu putinta. Numai sa fi miscat din mana sau din cap ca sarpele l-ar fi mancat fara indoiala, varsandu-si otrava in sangele lui. O, cu cat mai usor i-ar fi fost sa se lupte cu leul ce racneste sau cu ursul care urla decat cu acea jivina taratoare muta. Ce sa faca? Deodata si-a amintit David de vechiul sau Ajutor in restristi, de Domnul sau, si a strigat din inima plina de durere si de plans: “Nu ma lasa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te departa de la mine! Grabeste-te in ajutorul meu, Izbavitorul meu dintru atatea nevoi!” Indata ce a rostit cuvintele acestea, iata ca a rasarit o lumina neobisnuita intr-unul din colturile pesterii. Era o lumina in chipul unui glob mare. In mijlocul acelui golb de lumina, David a vazut o fecioara frumoasa, blanda si serioasa in acelasi timp. Fecioara sedea cu capul aplecat in fata si tinea in brate un prunc atat de minunat cum nu vazusera nicicand ochii fiului lui Iesei. Deodata, pruncul s-a ridicat in poala maicii sale si a privit cu asprime la sarpe cu ochi ca doua fulgere. Si a intins pruncul degetul catre intrarea pesterii, ca si cand i-ar fi poruncit sarpelui sa iasa. David a sarit si s-a intins la pamant in fata fecioarei si a pruncului. A vrut sa isi arate in cuvinte recunostinta pentru mantuirea neasteptata, insa tocmai cand ii venise cuvantul pe limba a deschis ochii – dar nu se mai vedea nimic. Si toata pestera se umpluse de mireasma dulce, ca de tamaie si smirna de mult pret.

Pana la moartea sa, David nu a putut sa uite aceasta minunata intamplare. Din pastor a ajuns imparat, dar o pastra mereu in amintire. Ca imparat, el a alcatuit, printre altele doua minunate cantari, una “Celui mai impodobit cu frumusetea decat fiii oamenilor”, iar a doua “Imparatesei in haina aurita”. Si aceste cantari le canta ca imparat cu harfa in turnul sau inalt din Ierusalim.

Iar tu baiete, ghici: despre ce pestera este vorba? Ce inseamna acel sarpe umplit? Cine era fecioara, si cine pruncul? Ca sa iti fac mai usor ghicitul tuturor raspunsurilor, te salut cu salutul de bucurie: “Hristos S-a nascut!”

Poveste de Craciun pentru toti copiii din cartea Sfantului Nicolae Velimirovici, Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi, editura Sophia, Bucuresti, 2002.

Citit cu folos!

Acest articol a fost publicat în Basme tainice și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Unui baietel care voia o poveste de Craciun

  1. Pingback: Crăciun cu bucurie! | Casa din copac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s