Poveste despre Luli

Cartea cu Luli vine de departe; ea insasi a facut o calatorie dinspre umbra spre lumina. Vine din copilaria mea, dintr-o curte mare, plina cu ierburi aflata langa garla unui sat. Acolo locuiau bunicii mei si acolo am crescut maricica. Imi placea sa ma plimb singura prin gradini, pe camp sau pe malul apei. De fiecare data aduceam acasa cate o comoara: vreun ciob, o piatra sau o planta noua. Imi mai placea sa dorm in curte pe patura cu bunica si sa strang din jur buchetele cu diverse plante: o intrebam ce este fiecare si imi spunea numele asa cum il pomenise ea si “la ce era buna”. Bunicii mele ii placeau mult turcaletii si brebeneii, tufanicile, izma si micsunelele. Gradina ei era neegalata si era o bucurie pentru mine sa o ajut. Copilaria de atunci mi-a ramas in fire si preocupari. Iar ceea ce fac zi de zi este o continuare a ei. Asa mi se pare sanatos si frumos si la fel imi doresc pentru copiii mei.

Plantele alese pentru carticica sunt cele in ale caror miresme am copilarit si pe care bunica mea le cunostea si le folosea. Plante de peste tot, gasite dupa aceea si la oras, dar altfel. Om mare fiind, am pus impreuna amintiri, observatii, cunostinte si am construit cu ele un drum pe care am pus o fetita. Totul a iesit firesc dintr-un creion si un carnetel intr-o dupa amiaza ploioasa privindu-mi de la geam gradina in devenire cu un ochi si cu celalalt ochi un prunc dormind frumos si linistit.

Prietenii cei multi si frumosi pe care ii am si mai ales cel cu care m-am insotit m-au indemnat sa incerc sa public din ce am scris pana acum si m-au incurajat, unii dintre ei m-au impins chiar de la spate. Asa am ajuns sa le fac cunostinta cu Luli, mai intai Cristianei, apoi lui Alex, Ancai, Mihaelei care au ajutat foarte mult ca ea sa aiba aceasta galesa infatisare.

Despre Luli: 

Personajul intruchipeaza copilaria in simplitatea ei, nealterata de pacatele lumii in care traim. Poate este un pic cam utopic: o fetita care alearga pe camp dupa ierburi, le priveste de aproape, cu rabdare si atentie, in casa ei sunt multe carti, stie poezii vechi si ii plac ghicitorile. Copiii devin dependenti de computer si televizor pentru ca asa sunt si parintii lor, nu citesc carti pentru ca nu ii vad pe parintii lor citind, vor sa aiba cat mai multe jucarii pentru ca si parintii lor vor sa aiba cat mai multe lucruri. Oamenii mari alearga din ce in ce mai repede dupa himere, calcand indiferenti peste “minunile mute”, iar copiii le urmeaza modelul. Sa ne oprim un pic, parca ne spune Luli, si sa ne odihnim in puful unei papadii.

Luli este un altfel de erou, indraznesc sa spun chiar de model, de care copilaria de azi are nevoie:  este un copil care invata de la natura sau din carti, de la bunici si parinti sau din joaca de zi cu zi, la fel ca toti copiii de altfel. Ceea ce face ea diferit este modul in care priveste in jur, indemnandu-ne totodata si pe noi sa regandim cotidianul in care traim. Eroina noastra ne arata cum lucruri in aparenta banale poarta cu sine povesti, cum legende de demult pot fi reinviate in prezent sau cum o frunza obisnuita de trifoi se poate transforma intr-un joc antrenant.

Am numit-o Luli pentru ca este un nume cald si, zic eu, foarte potrivit in poveste. Totodata Luli este si alintul meu din copilarie, dar si de mamica. Fetita mea cea mare mi-a spus multa vreme asa, inainte sa imi poata pronunta numele. La fel imi spunea si mama cand imi canta in pruncie.

Despre Norocel:

Norocel este prietenul devotat, curajos si jucaus. El asigura siguranta si increderea cu care Luli merge in calatorie.

Despre carticica:

Calatorie printre ierburi si lumina este o combinatie de joaca, experiment, poezie si poveste. Ea se adreseaza copiilor intre 6 si 11 ani, dar cred ca va fi iubita si de cei mai mici, chiar si doar pentru ineditele, dar potrivitele ilustratii ale Cristianei. Carticica este conceputa in asa fel incat copiii sa o poata citi si folosi singuri, fara indrumarea unui adult. Dar eu o vad si ca un bun instrument auxiliar pentru orele de cunoasterea mediului in ciclul primar datorita informatiilor si ilustratiilor prietenoase, dar si pentru ca implica un grad de interactivitate nu numai a copilului cu cartea, dar si a copiilor intre ei prin jocuri si experimente.

Imi place sa cred ca Luli este si o carte de folclor pentru cei mai mici cititori prin povestile si versurile romanesti de demult inserate din loc in loc.  Sper sa le placa si sa ii determine sa caute de unii singuri si altele.

O lectura ca la carte ar fi totuna cu o lectura practica, in natura, de aceea poate cititorii ar avea nevoie de alte cateva “instrumente”: bicicleta, lupa, atlas botanic, cosulet, saculeti, carnetel si creion, ierbar, sticluta de strans roua si multa curiozitate.

Pentru cititori:

Dragi insotitori ai lui Luli, sa va foloseasca aceasta calatorie: sa va aminteasca de simplitate, de bucuria micilor descoperiri si de joaca cea buna.

Acesta este blogul Cristianei Radu, prietena buna cu Luli si Norocel: http://www.cristianaradu.blogspot.ro/. Din mainile ei fermecate au mai iesit si alte personaje de poveste pe care le puteti gasi prin librarii.

Calatorie printre ierburi si lumina de Iulia Iordan, cu ilustratii de Cristiana Radu, editura Cartea copiilor, Bucuresti, 2012

O puteti gasi in librarii si pe site-ul editurii Cartea copiilor.

Cartea a aparut printr-un proiect editorial finantat de Administratia Fondului Cultural Roman careia ii multumim pe aceasta cale.

Citit cu folos!

P.S. Nu am scris nici o dedicatie pe primele pagini ale cartii, insa o voi face aici: carticica cu Luli ii este dedicata bunicii mele, Marina, care mi-a vegheat copilaria, Smarandei, fetita mea cea mare, langa care Luli a prins contur si Elisabetei, fetita mea cea mica, cu care carticica este de-o seama.