Vise despre case sau cartea la inceput timida

Anii s-au legat unii de altii intr-un sirag cat sa iti infasori gatul cu ei ca si cu o salba de banuti. Pana cand, intr-o buna zi, am descoperit LOCUL. Si de atunci, am impletit lutul, cu fire crude de iarba, cu ciulini si lalele. La un moment dat, din intamplare, cateva dintre visele din copilarie s-au amestecat si ele, au urmat cateva mai curioase sosite cu masina timpului din viitor  si o mana nevazuta (dar bine lucratoare in taina) a inceput sa deseneze usor conturul casutei noastre. LOCUL a devenit dintr-o data LOCUIT. 

Ce v-am povestit mai sus a fost o frantura dintr-un vis. Ce vom scrie mai jos va fi despre o carte cu vise.

Acum doua zile a poposit pe rafturile noastre colorate o carte misterioasa in alb si negru.. Usor timida, s-a asezat la o margine, dar a fost zarita de catre celelalte si luata imediat la intrebari. Atunci si-a luat inima in dinti si s-a prezentat:

Ma numesc „Vise despre case. Povesti pentru parinti si copii”, iar mana care m-a scris, m-a desenat si m-a decupat era a Elizei Yokina.

– Te-a decupat?

– Da, vedeti voi, eu nu sunt asa de trista si de terna precum v-am parut voua, coloratelor: mie imi vor da copiii  viata, vor face din paginile mele casute, vor face sa intre prin ferestrele caselor soarele portocaliu de toamna si imi vor desena flori in gradini! Voi fi pentru o vreme jucaria lor preferata.

– Si ce povesti stii tu, ca doar asa te laudai parca…

– Stiu povesti despre vise si povesti despre case. Iar casele mele sunt de toate felurile: Case ale Soarelui, Bisericase, Case Nepatrate, Case Stupoase…

– Da, cred ca ai uitat ceva foarte important. Noi cu toatele locuim intr-o casa speciala!

– Nu, n-am uitat! Stiu si o poveste despre Casa din Copac sau, mai bine zis, un vis.. un vis frumos: se facea ca „langa o casuta micuta cat un copil, a crescut un copacel. Si atunci, ce sa faca daca nu sa se joace cu cine e in preajma ei? Iar joaca incepe cu urcatul in copac!”…

– Si, si ce s-a intamplat mai departe? 

Cartea in alb si negru le-a zambit atunci celorlalte pentru prima oara si a continuat mult mai increzatoare povestea. Iar cartile nu s-au miscat de pe rafturi pana nu au ascultat toate povestile noii venite.

Si pe noi, ceilalti cititori in alb si negru sau in culori, ne-au trimis spre visare povestile, le-am savurat una cate una si nu simtim ca le-am epuizat inca de sens. Si am mai gasit ceva tainic acolo, printre randuri si casute am gasit un ingredient. Ingredientul numarul patru din Reteta pentru Casa cu Vise pe care l-am probat si folosit si noi nu demult… Ce coincidenta emotionanta! Ingredientul secret al acestei retete este urmatorul: „Dupa ce ai dormit prima noapte in casa ta, daca ai visat frumos, casa este gata! ”

Va recomandam cu ferestrele deschise aceasta carte, si celor mici si celor mari. V-am spune mai multe despre autor daca am sti.. dar nu prea stim, decat fragmente disparate de pe internet. Oricum, Eliza Yokina este un arhitect talentat, asta am dedus usor tot butonand, insa este si unul foarte jucaus cum rar gasesti. Poate ne va spune chiar ea cate ceva la un moment dat…

O carte foarte inspirata, creativa, interactiva etc. etc. : Vise despre case. Povesti pentru parinti si copii, Eliza Yokina, Editura Igloo Media, 2011

Citit cu folos!

Acest articol a fost publicat în Carticele, Recomandari și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s