Soarele, gerul si vantul – poveste veche din Bucovina

De dimineata, ne-a zburlit cositele un vanticel racoros si ne-a soptit la ureche: A venit toamnaaaa! Apoi a plecat mai departe voios si pus pe pozne: mai intai a scuturat cateva prune uitate pe o creanga, apoi a vanturat rufele de pe sarma si, inainte sa plece prin vecini, a scuturat cateva frunze din nuc. Am ramas in urma lui ganditoare si dezamagite ca a plecat asa de repede. Insa data viitoare vom fi pregatite. Voi v-ati jucat vreodata cu vantul? Daca vreti sa il tineti mai mult langa voi, aduceti jucarii care sa ii placa: moristi, zmee, stegulete… Noi asa vom face. Pana atunci, va mai spunem o poveste racoroasa sau calduta, dupa cum aveti nevoie.

Odata, mergeau trei oameni, soarele, gerul si vantul. Trece un om pe din partea vantului  si  zice: „Buna  ziua!” Dupa  ce a facut  omul cativa  pasi, intreaba soarele pe tovarasii lui:  „Ni-a zis omul acesta «Buna  ziua!»?” „Ni-a  zis”, zice vantul. „Da oare caruia  din noi trei?” „Mie”,  zice  vantul. Soarele  zice: „Ba  mie!”  Gerul: „Ba  mie!”  „Haide inapoi si l-om intreba.” „Haide!” Se duc ei si-l intreaba si omul spune ca vintul era din partea lui si  el vintului i-a  spus. „Nu  mi-ai  spus mie?”, zice soarele. „Nu.”  „Lasa c-a veni ea vara,  t-oi arata  eu!” „Nici mie?”,  zice  gerul. „Nici  d-tale.”  „Asteapta  dar pana  la iarna si  vei vedea ce am sa-ti fac eu!” „N-ai  grija,  nici de unul,  nici de altul,  zice vintul, cit voi fi eu pe linga tine, nu-ti va fi nimic!”

Vine iarna si omul merge in padure dupa lemne. Da era un ger, ca i-au  fost inghetat picioarele.  El incepe  a imbla sa  se incalzeasca. Gerul  incepe a-i ingheta omului tot trupul.  Atunci  un vantisor cald trece pe langa dansul.  El prinde la inima,  dezbraca cojocul si-l prinde a bate, ca s-a fost bagat gerul in el. N-a avut gerul ce face si a iesit. Se imbraca iar si se duce acasa. Acu-i era cald cum se cade. Vine vara si el iesa la prasit. Unde nu da soarele o fierbinteala. Omul gandea ca lesina, nu ceva. Atunci  a trecut un vantisor racoros pe langa dansul  si indata  s-a venit  in fire.  „Vezi, zice el femeiei, tot mai puternic e vantul; bine a zis el ca sa nu ma tem!”

Poveste citita in Datinile si credintele poporului roman, de Elena Niculita-Voronca

(Se povesteste atit in Bucovina, cit si in Moldova.)

Tolba noastra e plina cu povesti frumoase. Rasfoiti-le in tihna, caci se apropie vremea povestilor.

Citit cu folos!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Basme tainice și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s