Biserica intemeiata de prunci

In secolul al cincilea, nu departe de cetatea Teracus, se afla un sat numit Gonab. Copiii acestui sat pasteau oile si cum este obiceiul pruncilor, s-au adunat intr-un loc ca sa se joace. Tot jucandu-se ei, unul a zis: “Hai sa facem si sa aducem jertfa si sa ne impartasim, precum preotul face in sfanta biserica!” Si toti au dorit sa savarseasca Sfanta Liturghie, ca intr-o joaca.

Pe unul dintre copii, l-au numit preot, iar pe alti doi diaconi. Apoi au venit langa o piatra mare, pe langa care se jucau si pe piatra, ca pe un altar, au pus painile, iar intr-un pahar de piatra vinul. Iar “diaconii” stateau inaintea celorlalti copii si rosteau ecteniile. Copilul care era preot graia rugaciunile Proscomidiei si toate celelalte rugaciuni ale Sfintei Liturghii. Acestea le-a putut invata pentru ca era obiceiul ca la sfintele slujbe copiii sa stea in fata. Tot copiii erau cei dintai care primeau Sintele Taine ale lui Hristos, dupa ce se impartaseau preotii. Iar in alte locuri era obiceiul ca raspunsurile la Sfanta Liturghie sa fie date de copii. De aceea, pe atunci, copiii erau obisnuiti cu rugaciunile si cantarile Sfintei Liturghii si cu randuielile sfintelor slujbe.

Asadar, copii le-au savarsit pe toate dupa randuiala bisericeasca. Dar cand au ajuns la frangerea painii, cand se rosteste rugaciunea prefacerii darurilor in Trupul si Sangele Domnului Hristos, s-a pogorat foc din cer si a mistuit toate cele care erau puse pe piatra, iar piatra a nimicit-o pana la temelii. Atunci copiii inspaimantandu-se de cele ce s-au petrecut, au cazut la pamant si au amortit, incat pareau morti. Apoi a venit seara, iar parintii lor vazand ca nu li se intorc copiii acasa la vremea randuita, au pornit sa ii caute. Si i-au gasit zacand la pamant, dar nici unul dintre copii nu putea sa vorbeasca. Vazandu-i ca sunt ca si amortiti, parintii si-au luat copiii si i-au dus acasa, incercand sa afle care este pricina celor ce s-au intamplat. Dar copiii nu raspundeau la intrebarile lor si abia a doua noapte dupa cele petrecute au putut din nou sa vorbeasca parintilor lor. Dupa ce si-au recapatat glasul, copiii au inceput sa isi aduca aminte de cele petrecute si au putut sa le spuna parintilor. Apoi au mers cu totii la acel loc unde s-a petrecut minunea pogorarii focului din cer. Si vazand parintii ca acea piatra mare fusese nimicita de focul cel ceresc i-au crezut pe copii. De indata, parintii au mers in cetate si au vestit episcopului minunea ce s-a petrecut langa satul lor.

Auzind episcopul unele ca acestea, a venit impreuna cu preotii sai ca sa vada acel loc. Copiii au marturisit toate cele petrecute si i-au aratat cum piatra mare fusese nimicita de focul din cer. Atunci episcopul s-a incredintat de minunea petrecuta, iar pe copii i-a trimis ca sa vietuiasca pentru o vreme la manastire. Dupa aceea, episcopul a poruncit sa fie impodobit acel loc. Si cu darul lui Dumnezeu s-a zidit acolo o manastire, iar Altarul sfintei biserici a fost asezat chiar deasupra pietrei peste care se pogorase focul cel dumnezeiesc.

Povestioara citita in cartea 153 de istorisiri minunate adunate de la Sfintii Parinti, antologie redactata de Anamaria Rus si Cosmina Tamas, editura Sophia, Bucuresti, 2002.

Despre educatia pruncilor, dintr-o alta carte frumoasa: Sfantul Nicolae Velimirovici, Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi, vol.II, editura Sophia, Bucuresti, 2003

Copiii trebuie invatati in primul rand ceea ce este mai important, fiindca ceea ce se invata in copilarie nu se uita usor. Lucrurile secundare pot fi invatate si mai tarziu; de altfel, chiar daca se uita, pierderea nu este atat de mare. Dar daca lucrurile importante nu sunt invatate, ori sunt invatate slab, ori sunt invatate si uitate, sunetul pianului inabusa rugaciunea, iar vorbitul pe frantuzeste e intrebuintat spre batjocorirea parintilor!

Sau Daruind, vei dobandi, cum spunea parintele Nicolae Steinhardt.

Lecturi frumoase si folositoare!


Acest articol a fost publicat în Basme tainice și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Biserica intemeiata de prunci

  1. casadincopac spune:

    Reblogged this on Casa din copac and commented:

    Pentru ca maine este mare si minunata sarbatoare, va trimitem un articol mai vechi cu o poveste si ea minunata. Sa va fie de folos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s