Microcosmos. Le peuple de l’herbe

Microcosmos. Le peuple de l’herbe, un film de Claude Nuridsany si Marie Pérennou, produs de Jacques Perrin si insotit de muzica lui Bruno Coulais. Un film apreciat si premiat in cadrul sectiunii de film documentar la Festivalul de film de la Cannes in anul 1996. Microcosmos este un film de referinta al casutei noastre. Un film despre care planuiam sa va scriem de mult timp. Nu este neaparat un film pentru copii. Dar vi-l recomandam cu caldura. Noi suntem de parere ca filmele documentare despre lumea in care traim, fie ea mica sau mare, sunt mai bune de privit decat multe desene animate. Daca il veti privi, veti descoperi cu uimire multe lucruri despre lumea marunta de sub talpile noastre indiferente. Chiar si oamenii mari vor fi uimiti sa descopere intr-un nou mod un teritoriu despre care credeau ca stiu cate ceva. In Microcosmos, lumea marunta a insectelor este privita prin lentile mari, este urmarita indelung si de aproape in timpul rutinei ei zilnice. Dar nu intr-un mod indiferent. Autorul prezinta uneori lucrurile cu ironie, alteori cu compasiune sau afectiune si ne face astfel partasi la viata insectelor cu care ne face cunostinta. Insectele si situatiile prezentate sunt variate. Fie ca sunteti amatori de furnici sau libelule, ca va plac melcii, scarabeii sau fluturii, filmul pe care vi-l recomandam azi va spune cate ceva nou despre fiecare in parte: veti afla si vedea cum furnicile ingrijesc paduchi verzi pe care apoi ii “mulg” si le beau sucul, veti vedea pas cu pas cum un fluture iese din cocon, veti afla ca scarabeului ii plac “perisoarele” 🙂 si trece prin multe aventuri pana sa ajunga la vizuina cu mancarica pe care a modelat-o in forma de bila. De asemenea, pentru ca micile animale sunt privite de foarte aproape, va veti amuza vazand ca si insectelor le creste par pe picioare, le veti putea numara fara dificultate nenumaratele lor picioare sau nenumaratii ochi, in functie de situatie sau le veti privi cum danseaza pe apa sau in aer. Si altele de care va veti minuna si singuri. Ceea ce ne-a emotionat mai tare a fost povestea unei ploi de vara si felul in care picurii ei au schimbat ziua (sau viata chiar) celor mai mici dintre noi: am vazut astfel cum o singura picatura de ploaie a fost suficienta sa doboare un gandacel care se straduise mult timp sa ajunga cu o frunza mai sus sau cum ploaia devenita torentiala a stricat musuroiul furnicilor si le-a amestecat cu noroi mancarea pe care abia o adusesera acasa. Pentru fiintele mici dintre firele de iarba, fenomenele naturii, succesiunea zi/noapte, schimbarile de temperatura au cu totul alt sens decat pentru noi. Nu strica sa mai auzim asta din cand in cand. Desi au nevoie de mult mai putine lucruri decat avem noi ca sa se hraneasca si ca sa existe, se straduiesc mult mai mult decat o facem noi. Un scarabeu, de exemplu, impinge greutati de peste 1000 de ori mai mari decat greutatea propriului corp (de aceea este si numit cea mai puternica insecta de pe Pamant). Dar nu face asta pentru ca participa la un concurs de haltere, ci pentru ca altfel ar muri de foame sau ar fi el insusi mancat iesind prea des din vizuina ca sa se hraneasca. Microcosmos nu trezeste numai curiozitatea, dar este si un film in care pruncii gasesc multa afectiune pentru lumea in care traiesc, lucru, credem noi, mai rar, dar folositor. Apoi, filmul le educa rabdarea si atentia. Cadrele sunt filmate intr-un ritm lent, in tihna: pentru ca oricine sa priveasca si sa inteleaga bine despre ce este vorba. Fiecare insecta are momentul/replica ei: ne este aratata in actiune suficient de mult cat sa ne spuna ceva despre ea, dar nu prea mult ca sa nu ne piarda atentia si interesul. Unele sunt privite separat, altele interactionand; unele prietene, altele inamice in cadrul aceluiasi lant trofic. In ce priveste sunetul insotitor, acesta este cat se poate de placut si de potrivit: cel al fiintelor pe care le vedem, completat din cand in cand de cate o muzica bine acordata cu cea a poporului zumzaitor. Biologi ca formatie, cei doi realizatori ai filmului, au devenit ulterior fotografi, regizori si directori de imagine pentru a-si dedica o buna parte din activitatea lor profesionala sensibilizarii oamenilor in ce priveste partea nevazuta a lumii noastre. Claude Nuridsany si Marie Pérennou au realizat impreuna fotografii, filme, au scris carti despre lumea cea invizibila si delicata, dar extrem de vie si de bogata a insectelor. Dupa Microcosmos au mai facut doua filme: Genesis si La clé des champs. Va invitam sa priviti filmul si pornind de la el sa cautati si alte lucruri interesante despre insecte. Si poate veti calca mai atent atunci cand mergeti prin iarba :). (Mai jos puteti privi filmul integral. Calitatea imaginii fiind insa foarte slaba, va recomand sa cautati si alte surse, mai cu seama ca in Microcosmos sunt importante si frumoase mai ales detaliile.)

Acest articol a fost publicat în Filme pentru prunci și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Microcosmos. Le peuple de l’herbe

  1. A spune:

    Mai ai un pic si implinesti un an, stii?
    Am sa-l caut si eu (despre film vorbesc acum).

  2. casadincopac spune:

    Da, ne pregatim de sarbatoare! 🙂

  3. Pingback: Filme de vacanță | Casa din copac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s