Poveste de Anul Nou

Spre Anul Nou se deschide cerul de trei ori, repede una dupa alta, se deschide si iar se inchide, iar inlauntru se vede o lumina foarte mare si Dumnezeu stand la masa cu sfintii si uitandu-se la noi. Altii zic ca se vad mese cu lumanari si sfintii stand imprejur. Altii iarasi zic ca numai Dumnezeu cu Sfantul Nicolae sta la masa.

Cand se deschid cerurile, doar cei buni la suflet vad. Multi spun ca au vazut de pe vremea cand aveau 7 ani. In ziua de azi nu se mai deschide cerul, caci sunt oamenii pacatosi si se pun toti sa se uite la Dumnezeu, iar Dumnezeu nu mai vrea. Dar, demult, pe cand erau oamenii buni, cerul se deschidea de trei ori pe an: de Sfantul Vasile, de Boboteaza si de Pasti.

Altii spun ca cerul se deschide o data la 7 ani.

Cand vezi ca se deschide cerul, sa ceri trei lucruri de la Dumnezeu, ca ti le da. E bine sa ceri: sanatate, noroc si raiul. Acestea sunt mai de capetenie. Unii zic ca numai un lucru sa ceri, mai mult nu. Cel cuminte cere raiul.

Capul cat oboroaca

-poveste populara-

Un om sarac a deschis spre Anul Nou fereastra si a scos capul afara ca sa vada cand se va deschide cerul, sa se roage lui Dumnezeu sa-i dea o oboroaca plina cu bani. Iar de cu seara a asezat o oboroaca pe prispa ca s-o aiba la indemana; o oboroaca mare, mare. Cand s-a deschis cerul, el a impreunat degraba mainile si a zis: “Da-mi, Doamne, un cap cat o oboroaca!”, in loc sa zica: “Da-mi, Doamne, o oboroaca de bani!” Si pe loc i s-a facut capul cat oboroaca! Ce sa mai faca acuma? In casa inapoi nu putea sa il bage, ca fereastra era mica. Sa-i taie capul, iar nu se putea! Au chemat oamenii din sat si au stricat peretele ca sa il scoata. Nu era destul ca era sarac, asta i-a mai trebuit.

Bine de citit copiilor privind cerul in noaptea de Anul Nou. (In loc de aruncat cu petarde si bombe care il alunga pe Dumnezeu cu sfinti cu tot.)

 

Dictionar si biblioteca:

Oboroaca = danie, dublu. Unitate de masura folosita in Evul Mediu in Tara Romaneasca si Moldova pentru masurarea cerealelor. In forma de cilindru larg la gura, facut din scoarta de tei si masurand 44 sau 22 de ocale.

Povestea aceasta amuzanta si povatuitoare chiar si pentru noi, cei de azi, explica doua expresii populare: mi-a facut capul cat oboroaca (a vorbit asa de mult ca mi-a facut capul mare), mi-e capul cat oboroaca (am multe griji pe cap).

Poveste si credinte vechi adunate din cartea Datinile si credintele poporului roman de Elena Niculita-Voronca.

Casa din copac va ureaza un an nou pe care sa il folositi nu numai spre binele vostru, ci si pentru binele celorlalti. Un an nou cu folos si bucurie!

Acest articol a fost publicat în Basme tainice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Poveste de Anul Nou

  1. Pingback: Obiceiuri vechi de Anul Nou | Casa din copac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s