De vorba cu Sfanta Duminica

Ce faceti impreuna cu copiii duminica? Mergeti dimineata la biserica? Sau incercati sa va impartiti timpul intre cursuri de tot felul, cumparaturi, vizite, petreceri, gatit pentru toata saptamana, teme? Cum ar fi sa ne intoarcem in timp? Sa vedem o familie de tarani cum ii deschid usa Maicii Domnului dis de dimineata, inainte de rasarit, ca sa le aduca norocul in casa, cum matura apoi casa sau curtea, si cum se spala si isi pun hainele cele mai frumoase si curate pentru a merge cu mic cu mare la biserica.

Duminica avea pe vremuri, nu foarte indepartate de noi, alte semnificatii. Era o zi de sarbatoare, de odihna si de bucurie. Diferita de toate celelalte zile. Duminica de azi imi pare ca seamana de multe ori cu celelalte zile ale saptamanii: incarcata, obosita si terna.

Duminica era pe vremuri scrisa cu litera mare si era de asemenea socotita a fi o sfanta care apare si in multe basme romanesti. O sfanta care ii ajuta pe cei aflati la ananghie, dar necrutatoare cu cei care nu ii respecta ziua.

Decat sa lucrati in zi de sarbatoare, mai bine le cititi cate ceva pruncilor despre ziua de duminica, sa afle si ei ca duminica nu este o zi ca oricare alta. Am scris in acest scop pentru voi din bogata carte a Elenei Niculita-Voronca, Datinile si credintele poporului roman, ziceri, credinte, superstitii si povestioare pe care oamenii de la tara le aveau si le gandeau despre ziua de duminica.

Din toate zilele, Duminica e cea mai mare, caci Duminica este ziua Invierii Domnului Hristos.

Cine se naste duminica e vesel.

Duminica, omul sa se scoale dimineata, sa nu doarma cand face preotul liturghia, caci necuratul anume il indeamna, doara ar adormi. Si dupa ce se scoala, sa nu manance indata, ca-i pacat.

Duminica dimineata sa deschizi usa inca pe intuneric, ca, de gaseste Maica Domnului deschis, intra si lasa noroc; dar de e inchis, nu intra.

Duminica sa nu pui lemne pe foc.

Duminica, chiar daca faci foc, din acea mancare sa nu ramana pe alta zi, ca e pacat. Dar mai tare sa te pazesti sa nu tai nimica: lemne, pasari, nici chiar patrunjel, ca tai pe Sfanta Duminica.

Nici spre duminica, adica sambata seara sa nu lucrezi.

O femeie a copt paine spre duminica si i-au crescut coarne. 🙂

Duminica sa nu insiri margele, caci diavolul te pune sa treci prin ele de trei ori.

Sfanta Duminica e fata, e cea mai mare si mai frumoasa decat toate zilele.

Cand visezi spre duminica o femeie despletita, aceea e duminica.

Spre duminica, intotdeauna trebuie sa te speli, sa te piepteni, ca sa fii curat in ziua de duminica. Dimineata sa iei alt rand de haine curate.

Duminica dimineata sa maturi casa din patru cornuri cu matura si sa arunci gunoiul in drum, aruncand si matura, caci de sunt plosnite, sau iti aduc farmece, sau ai hulit, suparare in casa, toate se duc.

In duminica cea dintai la luna noua, se da liturghie pentru noroc, trai bun, sanatate. Atunci sa te pazesti sa nu sfadesti cu nimeni, sa nu faci vreun pacat, ca toata luna tot in sfada si rau iti merge daca rau ai inceput-o.

Duminica se fac jocuri, nunti. Oamenii merg unii la altii, sfatuiesc, canta; in sfarsit se petrece si se benchetuieste dupa pofta inimei.

Duminica si joia vin flacaii la fete.

Femeia lenesa si Sfanta Duminica

(poveste romaneasca)

In an, sunt atatea sarbatori maruntele si atatea sarbatori isi fac femeile, mai ales acele care nu vroiesc sa lucre, ca daca te vei impotrivi si nu-i lucra, nu-i avea camesa pe trup.

O femeie lenesa, odata, tot tinea toate sarbatorile, ba si in zilele de lucru nu voia sa lucreze, asa ca, murind, nu a avut camesa cu ce sa o imbrace, sedea pe laita goala. Dar, de demult, umblau zilele pe lume. Au venit toate sarbatorile de peste an si toate zilele la femeia ceea si au inceput a se mira cum de nu are camesa. Femeile au inceput a le spune ca n-a lucrat nimica si a tinut prea multe sarbatori. “Eu as fi iertat-o”, zice o sarbatoare, “daca lucra de ziua mea”. “Si eu as fi iertat-o, zice alta, numai sa nu fi stat moarta goala.” “Si eu as fi iertat-o”. Si tot asa, au zis toate sarbatorile c-ar fi iertat-o. Sa fi tors numai cate un fir in toata sarbatoarea, si s-ar fi facut camesa. Dar Sfanta Duminica zice: “Ba eu n-as fi iertat-o daca ar fi tors in sarbatoarea mea!”

Toate zilele te iarta daca lucrezi, numai duminica, nu!

Si, la final, doua poezioare despre ziua de duminica:

Cate zile-s intr-un an,

Toate se petrec cu amar,

Ca numai Duminica

Racoreste inima.

 

Frunza verde s-un salau,

Paste cucul vara grau

Si pupaza canepa,

Bata-mi-o Duminica,

Ca n-am avut ce lucra

S-am invatat a canta!

Sa va foloseasca ce am scris mai sus si sa fie iertatoare cu voi Sfanta Duminica!

Acest articol a fost publicat în Articole, Basme tainice și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la De vorba cu Sfanta Duminica

  1. Guilty as charged! 😦 Din pacate pentru mine. Am incercat anul acesta sa-mi aranjez altfel programul, pentru a dedica macar o parte insemnata din zi familiei, nu am reusit. Tot timpul apar modificari in program. Of… sper sa reusesc in anul care vine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s