Descantec de la bunica mea

pasarele si frunzePe vremea cand nu erau la moda Panadolul si Nurofenul, cand copiii se vindecau de guturai fara antibiotice, oamenii foloseau mai multe leacuri din plante, mergeau la baba din sat mestera la facut frectii cu spirt sau tuica sau le soptea cineva la ureche un descantec ca pe o mare taina. Ca era mai bine sau mai rau nu putem sti si nici nu trebuie. Sigur este ca oamenii, copiii se vindecau de multe ori de bolile usoare fara medicamente. Corpul se straduia mai mult singur sa iasa din belea. Si poate devenea mai puternic.

Imi amintesc ca eu asa am fost crescuta. Bunica nu imi dadea nici un medicament cand raceam si pana afla mama care locuia in satul vecin, ma si vindecam.

Imi mai aduc aminte de vocea soptita a bunicii mele care ma tulbura si imi starnea imaginatia rostind straniul descantec de dinaintea somnului. Mi-l spunea dupa ce inainte imi facea frectie cu spirt si apoi ma acoperea cu paturi groase.

Spunea asa:

„Pasarica alba,

Codalba,

Pe piatra s-a pus,

Piatra a plesnit in patru.

Sa plesneasca ochii daochetorilor

Si daochetoarelor

Si moroiului

Si moroaielor

Si strigoiului

Si strigoaicelor.

Dac-o fi Iuli deochata de muiere,

sa-i plesneasca tatele,

si sa cure laptele,

sa-i  ramaie copilul sarac

sa se mire lumea de ea.

Dac-o fi daocheata de fata mare,

sa-i cada cosita

sa ramaie cheala

sa se mire lumea de ea…

sa nu se mire de Iuli ca e mandra, ca e frumoasa

si dragastoasa…

Dac-o fi daocheata de….

(…)

Si sa putreziti

Si pe ea sa o lasati

Curata, luminata

Ca argintu’ strecurat

De Maica Precista lasata.”

Atat imi amintesc, era mai lung.. Oricum, adormeam de fiecare data in timp ce mi-l spunea si ma trezeam la sfarsit cand imi strangea capul cu mainile asa cum face si preotul la spovedanie. Atunci simteam ca voi dormi si ma voi trezi ca noua, gata de noi nazdravanii. Si nu imi amintesc sa fi fost vreodata altfel.

Poate stiti voi o continuare sau alte descantece. Ne-am bucura sa le scrieti aici.

Alte vorbe de-ale bunicii mele de care ascultam in copilarie:

„Vinerea sa nu legi la vie ca e pacat.”

„Sa nu stai in dreptul ferestrei cand fulgera, ca te trazneste.”

„Cu cati ghiocei intri in casa primavara, atatia pui va scoate closca.”

„Cand mananci prima data paine din faina nou macinata, trebuie sa astepti un pic inainte ca sa aiba timp sa se duca la moara si sa se intoarca.”

„Sa pui iarba mare in copaie cand te lai ca sa creasca parul mare.”

„Sa te scoli dimineata devreme sa nu te spurce cucul sau pupaza.”

„De Sfantu’ Ilie vezi cum se scutura marul in soare daca nu ai mancat mere in anul ala pana atunci.”

„Nu te juca cu focul pentru ca faci pipi in pat la noapte”

Si o vorba auzita doar la ea pe care treptat incep sa o folosesc si eu: „Hai, noapte, hai!”

De la bunica mea, Marina, zisa si Marita lu’ Mielu.

Acest articol a fost publicat în Felurite, ticluite, iscusite. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Descantec de la bunica mea

  1. Cand eram mica si ma durea capul mama imi spunea mereu aceiasi poveste, incercand sa-si aduca aminte descantecul asta….

    Zicea ca si ea cand era mica si o durea capul, bunica mea o trimetea la tuşa Tudora, la casa de vis-a-vis, si tusa ii descanta mereu cu vorbele astea. Dar ce-si amintea mama cel mai tare era ca mainile cu care descanta tusa miroseau mereu asa de tare a ceapa ca pana la urma nu stia daca i-a trecut durerea de cap de la descantec sau a uitat de ea de atata miros de ceapa🙂

  2. Pingback: Poveste de copil cu casuta in copac | Casa din copac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s