Vine ploaia

La Bucuresti tocmai a inceput o furtuna de vara, o furtuna din cele zgomotoase pe care imi placea sa le privesc cu bunica de pe prispa, lipite de perete in tacere si incantare.

Dupa ce m-am mutat la oras cu multi ani in urma, am inceput sa cunosc obiceiurile legate de trairea fenomenelor naturale ale celor care stau la bloc, obiceiuri cu care nici pana in ziua de azi nu am reusit sa ma impac prea bine. Mi s-a intamplat, de exemplu, „sa ma prinda” ploaia prin oras cu fetita mea nedespartita si sa vad cum oamenii, mai ales cei cu copii, alearga speriati oriunde vad cu ochii de parca orice ploaie ar fi o calamitate si nu un fenomen firesc, natural, benefic si incantator. Ma intreb daca plozii pe care ii feresc cu atata indarjire de nevinovatii picuri de apa vor fi capabili sa se bucure vreodata de PLOAIE. Cine stie?! 🙂

Va trimit spre invatat cu rost pe de rost, o poezioara verde si proaspata precum o frunza dupa ploaie.

Vine ploaia

Vine ploaia, bine îmi pare,
În grădină am o floare,
Ploaia o va face mare,
Vine ploaia, bine îmi pare.

Vine ploaia, bine face!
Spicul plin de-acum se coace!
Spicului răcoarea-i place!
Vine ploaia, bine face!

Poezie de George Cosbuc

Acest articol a fost publicat în Pe de rost. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s