Despre desenele copiilor

Povestea Micului print, una dintre preferatele mele, m-a pus pe ganduri de multe ori si m-a indemnat sa cercetez mai multe despre ce inseamna desenul pentru un prunc si cum ar trebui un parinte sa se raporteze la el.

Despre in-fat-isarea desenelor

Desenele copiilor par de multe ori “abstracte”, dar ele sunt cat se poate de figurative, ele figureaza si infatiseaza de cele mai multe ori ceva destul de precis. In desenul unui copil se afla experientele sale trecute sau prezente oricat de stangaci ar fi ele reprezentate. Pe cat de numeroase vor fi experientele sale, pe atat si desenul sau va evolua. “Stangacia” trebuie inteleasa ca o etapa in dezvoltarea capacitatilor motrice ale copilului: dezvoltarea muschilor mainii si degetelor, coordonarea miscarilor mainilor si nu tine deci de veleitatile sale artistice. Cu cat copilul va fi mai stimulat si, mai ales, incurajat sa continue, cu atat si imaginile desenate de el se vor limpezi, vor avea forme mai bine conturate, vor fi mai armonioase.

Thea, 3 anisori

Des-face-rea desenului

Interpretarea desenelor copiilor se face asadar numai pornind de la cunoasterea experientelor traite de copil si este constructiva atata timp cat incurajeaza copilul sa continue sa deseneze si sa se exprime.

Facerea desenului

Desenul este pentru copiluti o modalitate de descoperire, se descopera pe sine si lumea totodata. Pe sine privindu-si mana cum misca creionul si forma care se iveste din aceasta miscare si lumea pentru ca descopera in sine legaturi tainice intre fantezie, realitate si magia punerii lor in ceva ce poate fi palpat si apreciat si de catre ceilalti. Desenul devine martor al prezentei sale.

Desenul este o maniera minunata de deschidere spre lume pentru ca este voluntar si spontan.

Pentru a-i da incredere, parintele trebuie sa pastreze o anumita distanta si respect fata de expresiile plastice ale odraslei. Sa nu uitam de celebra palarie sau mai bine zis de sarpele boa care inghitise un elefant.

Ilinca, 3 anisori

Idei bune de urmat

Va prezint si un autor interesant. Un artist de care mie imi place foarte mult, pe numele lui Bruno Munari. Nu pot sa ma laud ca ma regasesc prea tare in arta sa, insa ce imi place la el este ca a fost unul dintre primii artisti ai secolului al XX-lea care s-a interesat de jocul copiilor prin arta. A mesterit multe carti pentru copii care se tot reediteaza din anii ’60-’70 incoace si pe care le citesc cu drag deopotriva si oamenii mari. A organizat ateliere cu copii, pentru copii, a scris carti pentru educatorii lor si pentru oamenii din muzee. A deschis asadar multe drumuri frumoase. Am si eu vreo doua carticele de-ale lui si le gasesc foarte datatoare de inspiratie. Va recomand sa le cautati (gasiti insirate cateva titluri la sfarsitul articolului).

El avea o vorba: “Nu spuneti copiilor ce sa faca, ci cum sa faca.” Mi se pare ca se afla aici chintesenta educatiei artistice a copiilor. Indrumarea si insotirea lor pe parcursul creatiei si nu impunerea unor reguli inventate de catre oamenii mari.

Cum sa stimulezi copilul sa deseneze pornind de la cele mai mici varste

Interesul pentru “mazgalit” apare o data cu primii pasi si, daca este stimulat si incurajat, se dezvolta concomitent cu limbajul copilului care atunci inmugureste si el. Alaturare foarte interesanta si frumos de explorat impreuna.

Mai jos sunt insirate diverse activitati de facut acasa cu odrasla. Majoritatea sunt usor de intuit de catre orice parinte si vin ca urmare a intereselor pe care le manifesta in mod natural copiii la varstele respective. De exemplu, desenatul la verticala este o tendinta pe care o observam cu totii uitandu-ne la peretii unei case in care locuieste un copil de vreo doi anisori.

Asadar..

De la 1 an:

Cautati creioane potrivite pentru a fi tinute de manutele lor: nici subtiri, nici groase, destul de scurte, ideal sa nu fie ascutite (exista prin magazine unele triunghiulare, de exemplu). Eu am ales varianta creioanelor cerate obisnuite.

Puneti-le la dispozitie hartie de mari dimensiuni si lasati-i sa mazgaleasca in voie, dar cu maxima vigilenta pentru a evita accidentele. Le puteti face o demonstratie desenand un obiect sau animal indragit de acestia.

Atunci cand devin mai familiarizati cu creioanele, puneti-le la dispozitie planse de colorat cu desene-contur foarte simplu realizate. Invitati-i sa coloreze interiorul si aratati-le cum sa foloseasca mai multe culori pentru un singur obiect.

Folositi acuarele si apa. Lasati-i sa se murdareasca de culoare si pictati impreuna cu mainile. Luati fiecare deget in parte si aratati-le urma lasata de acesta pe hartie. Indrumati-le mana pe foaie desenand un cerc, de exemplu. Acest lucru le va intipari in minte miscarea.

O alta varianta distractiva si usor de folosit si in calatorii este tablita cu pilitura magnetica. Desenati si stergeti la infinit.

Peste 2 ani:

Diversificati materialele folosite. Puneti-le la dispozitie, de exemplu, perii de unghii, periute de dinti folosite, pene, bucati de material textil, resturi de fire, site, sabloane etc. Improvizati si jucati-va laolalta cu ei mozolind suprafetele de culoare.

Agatati de perete, sevalet sau tablita de lucru foi mari de hartie/carton si invatati-i sa deseneze din picioare. Isi vor exersa astfel stabilitatea la nivelul umerilor. Daca aveti posibilitatea, oferiti-i un perete din casa unde sa se exprime in voie.

Indrumati-l sa faca miscari ample cu mainile pe hartie. Vor deveni din ce in ce mai precise.

Colorati impreuna cu el plansele de colorat indrumandu-l si aratandu-i cum sa nu depaseasca conturul. De data aceasta, desenele-contur vor fi mai detaliate.

Aratati-i anumite miscari simple si cereti-i sa vi le imite. De exemplu, o linie orizontala, una ondulata, un punct, un oval etc. Incurajati-l la fiecare isprava.

Desenati cu creta pe asfalt, cu batul in nisip etc.

De la 3 ani:

Micsorati treptat dimensiunea foilor pentru desenat. Copilul va invata sa se exprime tinand cont de limitele impuse si sa isi proportioneze desenul.

Puneti-i la dispozitie obiecte al caror contur sa il poata trasa pe hartie. Desenati puncte pe o foaie si cereti-i sa la le uneasca printr-o linie.

Ca si la celelalte tipuri de activitati, mergeti gradat de la foarte simplu pana la cat mai complex.

Trasati formele geometrice si cereti-i sa faca la fel. Puteti incerca si cu litere simple, precum I, O, U etc.

De la 4 ani:

Incepeti un desen si rugati-l sa continue: un copac, un avion, o pisica etc.

Mergeti in aer liber si desenati dupa natura. Sfatuiti-l sa cuprinda in desen cat mai multe detalii.

Cand deseneaza un portret, aratati-i cum sa schiteze starile sufletesti ale personajului (colturile buzelor lasate pentru tristete, ridicate pentru bucurie etc.)

Indrumati-l sa deseneze literele, il puteti invata sa isi scrie propriul nume.

Incurajati-l sa se exprime, cumparati-i albume de arta, mergeti cu el la expozitii de pictura, grafica, sculptura.

Fara contactul direct cu opera de arta nu exista o experienta estetica autentica. Iar gustul se prinde din pruncie.

Si, in general, impletiti frumos si cu folos desenul cu jocul si copilaria indiferent de varsta.

Ilinca, 3 anisori

Din biblioteca:

Educare all’Arte, Cristina Francucci, Paola Vassalli, Electa, Milano, 2005;

http://www.educatout.com/activites/stimuler_interet_dessin_chez_enfants.htm

De cautat:

Prelibri, Bruno Munari si altele de el, sunt numeroase..

Il piccolo blu e il piccolo giallo de Leo Lionni (una dintre primele carti pentru copii, despre prietenia dintre Albastru si Galben)

Acest articol a fost publicat în Articole. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s