Educatia copiilor la muzeu

In aceasta perioada, Muzeul National de Arta al Romaniei si Casa Corpului Didactic din Bucuresti organizeaza un curs adresat cadrelor didactice despre educatia muzeala. Alaturi de educatori iscusiti precum Angelica Iacob, Angela Mihailescu, Cristina Toma sau Petruta Misu am adus si eu o mica contributie vorbind despre aplicarea tehnicilor de educatie muzeala la patrimoniul MNAR.

Scopul cursului nu a fost sa le prezinte cadrelor didactice educatia muzeala ca fiind o alternativa la educatia scolara (pana la transformarea muzeelor in scoli va mai dura, cred eu..), ci sa le descopere muzeul ca fiind un loc foarte fertil in ale invatarii de tip scolar, din aproape orice domeniu: biologie, anatomie, muzica, istorie etc. si sa ii apropie de copiii cu care lucreaza prin prezentarea unor tehnici mai putin folosite de ei la clasa.

A fost foarte interesant pentru mine sa descopar cat de diferit se raporteaza fata de un peisaj, de exemplu, un profesor de istorie spre deosebire de un profesor de arte plastice sau de un invatator. Opera de arta reinvie din incrucisarea acestor diversitati reunite. Dar nu despre curs am sa va povestesc acum, ci vreau sa va dau cateva idei (bune, zic eu).

Mai intai despre ce e vorba…

Educatia muzeala este una de tip aprioric: se porneste de la ceea ce este deja cunoscut sau de la ceea ce poate fi recunoscut pentru a descoperi ceea ce este initial necunoscut. Aceasta particularitate o face mai placuta prin integrarea benevola a copilului in demersul educativ si deci mai eficienta decat invatarea pasiva: eu predau, tu inveti.

Atunci cand vorbim despre activitati educative cu copiii intr-un muzeu de arta, de exemplu, nu trebuie sa ne imaginam ca acestora li se tin prelegeri despre istoria artei sau ca li se cere sa memoreze intre ce ani a trait pictorul X. Trebuie sa ne imaginam o reuniune in jurul unei lucrari si o discutie cat se poate de placuta despre un subiect anume pornind de la ceea ce recunosc copiii si de la propriile lor experiente. O lectie de botanica de pilda, pornind de la florile pictate de catre un anumit pictor, o incursiune in istoria vestimentatiei pornind de la mai multe portrete din epoci diferite, o lectie de istorie pornind de la scene de lupta prezentate in pictura sau sculptura etc.

Copiii vor observa, vor analiza, vor face diverse asocieri, vor descoperi lucruri noi si vor fi stimulati sa exploreze si pe cont propriu.Toate acestea intr-un cadru placut, acela al jocului. Copiii vor fi incurajati sa puna si sa isi puna intrebari sau sa le formuleze si adreseze celorlalti copii, vor argumenta si vor fi incurajati sa fie creativi totodata.

Si, sa nu uitam de simtul lor estetic sau cel artistic care vor fi stimulate, purtati fiind prin locuri frumoase sau intrigante pentru ochii lor intrebatori. Am pomenit la final de partea plastica pentru ca nu acesta este scopul principal al educatiei muzeale. Copiii nu trebuie dusi intr-un muzeu de arta doar daca au talent la desen si doar atunci cand sunt mari. Poate prea mari. Interesele unui copil se ivesc si se modeleaza din frageda pruncie si pe mai multe planuri, in functie de cum este stimulat din afara. Am lucrat in muzeu si cu copii foarte mici, de doi si trei ani si a fost foarte placut. Sunt sigura ca impactul pe care l-a avut muzeul si atelierul asupra lor a fost foarte mare. De asemenea, am lucrat cu liceeni de profil teoretic, reticenti initial unii dintre ei, dar dezinvolti si foarte creativi pe parcurs.

Multe muzee romanesti au un mare potential cultural, el trebuie doar scos la iveala. Aceasta se face intr-un mod institutionalizat precum in marile muzee ale capitalei sau razlet si prin tara, dar se poate face de catre oricine. De ce nu ar putea-o face, de exemplu, orice parinte cu un pic de initiativa?

Idei bune de urmat:

Intr-o dupa amiaza sau week-end, hraneste-ti si hidrateaza-ti bine odrasla, caci in muzeu nu ai voie cu apa si mancare, ia-o de mana si intra intr-un muzeu cu o foaie de hartie si niste creioane colorate la subsuoara. Plimbati-va un pic pentru a va imprieteni cu spatiul, puteti sa cititi un pic si dintr-un ghid al muzeului daca vreti, apoi popositi in fata unui obiect de care copilul se simte atras vizual si incepeti sa vorbiti despre acesta. Ce reprezinta? De ce a fost reprezentat asa? Ce materiale au fost folosite? Care poate fi semnificatia obiectului? La ce poate fi utilizat? Cum relationeaza cu celelalte obiecte din incapere? Toate aceste intrebari formulate pe intelesul copilului, bineinteles. Cititi si eticheta exponatului pentru a vedea cand, de cine si unde a fost realizat. Apoi desenati, scrieti ce va trece prin cap si reluati plimbarea pana la urmatorul popas. Va fi o dupa amiaza de care copilul isi va aminti cu siguranta si despre care vrem sa aflam si noi, aici in casuta din copac.

Iulia Iordan


Acest articol a fost publicat în Articole. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s