A fost odata ca niciodata… o roata

Fie ca mergem pe bicicleta sau cu trotineta, cu automobilul, cu trenul sau cu avionul, acest lucru este posibil datorita rotii. Roata e ceva foarte simplu si foarte banal pentru noi astazi, dar omului i-a luat foarte mult timp ca sa o inventeze. Inainte ca roata sa existe oamenii nu calatoreau, decat pe jos. Nu mergeau in vacanta la mare sau la munte, pentru ca nici vacantele nu existau. Oamenii nu munceau decat pentru a avea ce manca si pentru asta nu era nevoie sa stea opt ore plecati de acasa, pardon, din coliba.
Insa de mai bine de sase mii de ani, spune cartea de istorie, lucrurile au inceput sa se schimbe din ce in ce mai repede si asta pentru ca omul a inventat roata. O data cu ea, si hrana sau lemnele de foc au devenit mai usor de transportat, oamenii au inceput sa calatoreasca prin imprejurimi mai intai si apoi din ce in ce mai departe, au inceput sa lucreze pamantul chiar mai mult decat le trebuia ca sa se hraneasca si apoi sa schimbe produse intre ei si astfel a aparut comertul etc. Daca omul nu ar fi inventat roata, lumea in care traim ar fi aratat cu totul altfel decat cum arata acum, la fel ca la inceputuri.
Dar cum a fost roata inventata? Sunt mai multe raspunsuri la aceasta intrebare, mai multe povesti si mai multi eroi. Dar, iat-o pe preferata noastra (noua ni se pare, de altfel, si foarte probabila):

Se spune ca a fost o data un baiat putin cam neindemanatic si cam lenes, fie vorba intre noi, caruia nu-i placea sa mearga la vanatoare, dar nici sa cultive graul sau porumbul, nici sa le ajute pe femei la treburile gospodaresti, ci ii placea sa priveasca tot ce era in jurul lui cu o foarte mare atentie, fiecare planta, insecta, piatra.. ore in sir. Si, intr-o buna zi, acest pierde-vara, cum i se spunea, cobora destul de grabit o panta, asta nu pentru ca vroia sa ajute vreun barbat sa care lemne aproape de foc sau sa gaseasca vreun copil ratacit prin padure, ci pentru ca simtise mirosul de mancare si i se facuse foarte foame. Si cum cobora el valea in fuga, s-a impiedicat de o piatra si s-au rostogolit si el si piatra pana jos. Hmmm… Si ce credeti ca a facut? Ei bine, toate zilele care au urmat nu a facut decat sa rostogoleasca pietre, bolovani, bucati de lemn pe care, treptat, a inceput sa le ajusteze si sa le dea forma unui… guguloi, sa zicem. In tot acest timp, copiii, barbatii si femeile din sat il ocarau si radeau de el si mai tare decat inainte. Dar nu mare le-a fost mirarea, cand, intr-o buna zi, mai precis intr-o seara, baiatul a adus pentru foc o gramada de lemne asezate pe un lemn mai mare incadrat de doua roti foarte mari din piatra, primele din lume.

De atunci, oamenii au inceput sa foloseasca roata si sa o perfectioneze, sa creeze modele din ce in ce mai diverse si mai usor de folosit. Despre baiatul care a inventat roata nu se mai stie mare lucru, insa probabil a ramas in continuare un pierde-vara.

Cateva modele de roti, dintre care unele mai sunt folosite si astazi.

Ca sa mearga treaba ca pe roate, cautati si alte povesti si legende despre roata, expresii si proverbe si minunati-va de o asa inventie, chiar daca in ziua de azi roata e la botu’ calului.

Citit cu folos!

Acest articol a fost publicat în Basme tainice, Felurite, ticluite, iscusite și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s