Despre cuc – poezii si poveste de demult

Una dintre cele mai indragite pasari, la tara, este cucul. Imaginarul taranilor de demult abunda in superstitii, povesti, poezii, glume si jocuri despre cuc si cantecul sau. Mai cu seama pentru ca, spre deosebire de celelalte pasari cantatoare, el este asa de zgarcit. Canta doar de la Buna Vestire pana de Sanziene. “Oare de ce?” S-or fi intrebat atatia copii si oameni mari demult, dar nu din lipsa de preocupare, ci pentru ca intrebarile lor erau mai aproape de natura si de Dumnezeu. Intrebarile nu le lasau fara raspuns si pentru ca cele “stiintifice” nu erau la doar un click distanta, nascoceau. Si asa ne putem bucura si noi azi pe spinarea lor de fantezie si de umor.
Se zice: Cucul vine la Buna Vestire (Blagovestenie) si canta pana la Sanziene. Atunci  el mananca ciresele si raguseste, apoi nu mai poate canta.

Legea ta de cuc balan,

Te-am numit sa-mi canti un an,

Tu ai simtit a Sanziene

Si ti-ai varat pliscu-n pene.

Cucurorule balan,

De ce nu-mi canti cate-un an,

Ai cantat numai o luna

Si ti-ai luat ziua buna.

Cucu si Sava

- poveste populara -

Se zice ca erau doi frati: pe unul il chema Cucu si pe celalalt, Sava. Lor  le era drag sa se duca prin padure, ba la cules, ba la una, ba la alta, pan’ intr-o zi cand s-au ratacit. Dumnezeu s-a indurat si i-a prefacut in pasari.  Ei, cat umblau  dupa hrana,  tot la un loc umblau si,  daca gasea unul  ceva si manca,  celalalt  se mania.  Face  unul  dintr-insii: “Decat  ne-om sfadi intre  noi, mai bine hai si ne-om desparti si cand m-ai striga tu pe mine, eu voi veni, si cand te-oi striga eu pe tine, tu vei veni.” Au umblat ei asa cat au umblat, amu, pesemne, pe Cucu l-a fost impuscat vreun vanator;  – il striga Sava, il striga, el nu-i. Atata l-a strigat si atata a plans, ca Dumnezeu  l-a trimis de pe ceea lume la Blagovestenie sa  stea  cu frate-sau  pan’ la  Sanziene, si a stat  anul acela; dar nu mai mult, de atuncea nici pana azi Dumnezeu nu l-a mai lasat. Dar Sava, si acuma umbla dupa dansul,  strigand si chemandu-l: Cucu! – de la Blagovestenie pan’ la Sanziene – dar frate-sau nu mai vine; si atuncea tace si el.

Poezii si poveste din aceeasi frumoasa carte Datinile si credintele poporului roman de Elena Niculita-Voronca

Citit cu folos!

About these ads
This entry was posted in Basme tainice, Pe de rost and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s