Povesti cu Coltz

Coltz si Scufita Rosie


Intr-o buna zi, Scufita Rosie a plecat la bunica ei sa ii duca mancarica pentru ca era bolnava si nu putea sa isi pregateasca singura. Dar, la plecare, mama a sfatuit-o sa nu se abata din drum si sa nu vorbeasca cu strainii. Scufita Rosie i-a promis ca asa va face.
Dar, cum mergea ea prin padure, la un moment dat s-a intalnit cu un lup tare viclean si infometat. Lupul a inceput sa o intrebe una alta ca sa stie cum isi pregateste burdihanul de ospat, dar inainte ca Scufita Rosie sa spuna ceva, dintre tufisuri s-a auzit un fosnet. Lupul a ciulit urechile si nu i-a mirosit a bine. Cand, deodata, dintre frunze a iesit un ghem mare de lana alba cu pete negre. Ghemul a inceput sa ii dea tarcoale lupului si sa maraie la el. Scufita Rosie l-a recunoscut pe Coltz, cainele si prietenul ei care o urmarise prin padure si l-a luat in brate de bucurie uitand cu totul de lup. Lupul vazand ca nu il mai baga nimeni in seama a plecat sa gaseasca singur casa bunicutei, banuia ca intr-acolo mergea prin padure Scufita Rosie.
In urma lui, fetita cea poznasa a inceput sa culeaga floricele si sa cante, acum se simtea in siguranta. Insa Coltz, vazand ca se abate prea mult de la drum, a inceput sa o traga de fustita pana cand a convins-o sa renunte la floricele si sa ajunga mai repede la bunica. Tocmai ajunsesera cand si-au dat seama ca lupul a ajuns primul si intrase deja in casa. Asa ca Scufita Rosie a alergat sa caute vanatorul, iar Coltz a intrat in casa si s-a aruncat asupra lupului care se pregatea sa o manance pe bunicuta. S-au batut zdravan, cu labele din fata, apoi cu cele din spate, apoi si-au aratat coltii ca sa vada care ii are mai lungi si apoi, obositi, au iesit in curte si au baut fiecare cate un castron mare de apa.
Tocmai atunci au aparut si Scufita Rosie si vanatorul care tocmai vanase niste rate salbatice. Scufita Rosie s-a dus repede in casa si a gasit-o pe bunica facand placinta cu dovleac. S-au imbratisat si si-au povestit pataniile, iar apoi au fript ratele aduse de vanator si s-au ospatat impreuna cu lupul cu care au devenit buni prieteni de atunci. Si au trait asa fericiti pana la adanci batraneti.

Coltz si burlanul

Intr-o zi de toamna, fetita se juca in curte impreuna cu catelul ei, Coltz, un ghem de lana alba cu pete negre, dar un ghem care crestea in fiecare zi. Asa de mare crestea Coltz, ca fetita isi imagina ca iarna viitoare, ii va trage sania prin zapada cu labutele lui deja uriase.
Intr-o zi, pe cand il spala pe cap cu nisip si ii dadea sa manance placintele bune cu iarba, iata ca aparu in curte un burlan. Era argintiu, lung si creponat ca un acordeon. Hmm… Oare ce sa fie obiectul asta nou?! Nici unul dintre ei nu stia. Semana un pic cu un tobogan, dar poate doar pentru pisicute, caci Coltz sigur nu ar fi incaput prin el. Asa ca il pusera la treaba sa vada ce poate face. Il trasera prin curte sa vada cat de usor se poate deplasa, aruncara cu petricele inauntru si ascultara muzica destul de placuta scoasa de burlan, apoi inventara un sistem de udare a gradinii cu burlanul, folosind furtunul tatei… dar cel mai amuzant fuse cand se asezara cu picioare/labele pe el incercand sa isi tina echilibrul.
Pana la urma se plictisira de el si il abandonara langa nisipar. Seara, il vazura insa pe tatal fetitei cum se urca pe casa si cobora burlanul prin hornul casei. Fetita si Coltz erau uluiti. Nu dupa mult timp, vazura cum iese fum pe horn si cand intrara in casa, vazura ca mama tocmai fiersese apa pentru ceai pe sobita.

Povesti scrise, povesti doar auzite demult, povesti desenate, animate, filmate, povesti de teatru, povesti dansate, cantate sau povesti doar de acasa.
Povestile se nasc usor, dintr-un fir de nisip sau dintr-o privire de catel. Sunt la tot pasul: “Vreau o poveste cu Coltz!” “Despre ce?” “Despre Coltz si Scufita Rosie.”

Povestile va pot ajuta sa rememorati ziua care a trecut, un eveniment care tocmai s-a incheiat, un conflict peste care ati trecut mai greu sau sa inventati pur si simplu lucruri noi despre trecut sau viitor.

Acestea doua scrise astazi sunt nascute din viata de zi cu zi in casuta din copac si spuse in mare taina, doar in soapta si doar catre o ureche atenta si curioasa. Mai sunt si altele, vi le vom spune negresit si speram sa va dea ghes sa nascociti si voi povestile casutelor voastre. Ni le puteti povesti apoi si noua, ne place tare mult sa stam la povesti. Mai ales la gura sobei.

Citit si nascocit cu folos!

About these ads
This entry was posted in Basme tainice and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Povesti cu Coltz

  1. Dana says:

    Si noi avem povestile noastre, in care o fetita mica si blonda si purtand exact acelasi nume cu Copila incearca sa isi invinga teama de intuneric, supararea pe copilul care a lovit-o in parc sau pur si simplu sa isi realizeze dorintele pe care, din diverse motive, nu le poate implini inca. Terapia prin povesti este buna nu numai pentru copii, ci si pentru adulti.
    In semn de apreciere a blogului tau, vreau sa-ti daruiesc un premiu: http://soaredemartie.blogspot.com/2012/02/liebster-blog.html. E decizia ta ce vei face mai departe cu el :)

  2. casadincopac says:

    Multumim foarte, foarte frumos pentru acest premiu! Ne vom gandi, intr-adevar, pentru ca la noi in casuta si in preajma ei este momentan cod portocaliu chiar si in ce priveste firul de internet:) Ne bucuram insa mai ales de apropierea de idei, nu numai de aprecieri!

  3. Pingback: Animals save the Planet | Casa din copac

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s